La Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, compania „Tompa Miklos“, adică secţia maghiară a instituţiei, a prezentat de curând o premieră ce va da sigur pe spate comunităţile care (con)locuiesc în oraş. Spectacolul se numeşte „Castingul Dracului“ şi este o construcţie sută la sută originală. Textul a fost scris de regizorul Radu Afrim împreună cu actorii.
Cu o trupă debordând de talent şi cu un regizor incredibil de inventiv, „Castingul Dracului“ nu putea fi pentru spectatori decât un galop de sănătate. Se râde cu lacrimi aproape nonstop, deşi poantele sunt adeseori amare.
Povestea spune că un baron local, care face parte din Top 10 al celor mai bogaţi afacerişti din ţară, pe numele lui mic Levente Miklos, iar pe cel de familie Ordog, adică Dracul, are, în ciuda conturilor doldora de valută, grave probleme emoţionale din cauza unor severe traume din copilărie. Născut fiind pe 26 ianuarie 1973, împărţea ziua de naştere cu Cel Mai Iubit Fiu al Ţării, preşedintele Republicii Socialiste România, şeful Partidului Comunist Român, comandantul suprem al Forţelor Armate, nimeni altul decât odiosul Nicolae Ceauşescu. Era, ce-i drept, o competiţie serioasă. Aşa se face că nimeni nu recita versuri pentru micul sărbătorit, ci el însuşi era nevoit, în calitate de pionier fruntaş, să-i dedice osanale Tovarăşului.
Crescând şi ajungând „baştan“, el îşi doreşte ca fiul lui de 7 ani să aibă parte de cea mai grozavă petrecere pentru ziua de naştere. Drept pentru care organizează un casting. Castingul Dracului. El pune la bătaie 5.000 de euro pentru cel ce va fi ales de Csiki Ricsi (micul Ricsi), fiul său, în urma concursului de interpretare.
Ca la marile competiţii gen „Românii sau Englezii sau Ungurii sau Americanii au talent“, cel mai important este juriul. Cum în micuţa localitate în care îşi ducea viaţa singurele talente certe erau „curvele comuniste“ de la Ansamblul „Raze de soare nemuritoare“ şi un profesor de dans supraponderal gay de la Şcoala de Tractorişti Dansatori, bogătaşul apelează la o fostă membră a ansamblului, cu care îşi pierduse virginitatea (încântătoare B. Fulop Erszebet), şi la Laszlo Elton Csaba (în afară de „Elton“, la fel îl cheamă şi pe actor), prototipul artistului ratat. „Stai în satul Orăşeni“, îşi povesteşte el viaţa. „Acolo copilăreşti. Problema ta este că nu poţi decide dacă eşti sătean sau orăşean. Iar acum ai venit la examenul pentru secţia de Balet Clasic Secuiesc al Şcolii Populare de Artă din Cristuru-Evident-Secuiesc. În câţiva ani vei fi profesor de dans la Şcoala de Tractorişti-Dansatori din Orăşeni.“
Celor doi li se adaugă un şobolan dansator îmbrăcat în costum de corporatist (superb interpretat de Erno Gallo), despre care vom afla mai târziu că este spionul lui Nosferatu.
Juriul odată alcătuit, încep să curgă candidaţii. Şi de aici începe o adevărată nebunie, pentru că la Castingul Dracului se prezintă cele mai ciudate personaje. Apar tot felul de sosii: de la „reîncarnarea“ lui Michael Jacksonla pachet cu Freddie Mercury – doi în unul, s-ar putea spune (jucaţi deopotrivă de acelaşi senzaţional Erno Gallo) – la Mr. and Mrs. Smith, Faunul Nijinsky şi, nu în ultimul rând, Sharon Stone. Aceasta are un talent mai special. Posedă o „păsărică“ măiastră, cântătoare la propriu. Apărând, exact ca-n celebra scenă din „Basic Instinct“, în rochie albă, mulată şi fără chiloţi, ea îşi desface picioarele cu talent. „Bine, dar ceva pentru ziua copilului de 7 ani nu aveţi?“, o întreabă juriul. Şi atunci, Sharon îşi desparte din nou pulpele dinăuntrul cărora se aude: „Happy birthday to you, happy birthday to you…“.
La casting vor mai apărea diverse „arătări“, care de care mai pline de culoare. De pildă, Oszkar von der Lust, cândva star de filme porno în fosta RDG, cu un impresionant portofoliu de roluri la activ – „trei şefi de birou neastâmpăraţi, doi grădinari curioşi, trei instalatori ochioşi, patru pizza-boy unsuroşi, trei pompieri focoşi şi de două ori animator principal în scene de grup“.
Printre candidaţi se numără şi staruri locale, cum ar fi „vocea maghiară“, cea care dublează în ungureşte toate filmele străine (o Irina-Margareta Nistor unguroaică). „La ce vă pricepeţi?“, o întreabă juriul. „La vorbit.“ „Altceva?“ „La plâns.“ „Plângeţi ceva.“„Şi la altceva vă mai pricepeţi?“ „Pot să orgasmez.“ „Orgasmaţi ceva.“
Nu puteau lipsi din program nici „curvele comuniste“ de la „Raze de soare nemuritoare“, cele care cântau cântece patriotice pentru Ceauşescu în copilăria celui ce avea să devină baron local. Spre mirarea acestuia, femeile nu au îmbătrânit deloc, ca semn că ideologia comunistă nu moare niciodată.
Şi pentru că în Ţinutul-Evident-Secuiesc se ţine mult la tradiţii, apar şi membrii unor ansambluri populare, cum este reprezentanta celor „1001 de fete secuience“.
Juriul este cuprins de încântare la vederea ei, purtând portul popular secuiesc cu tot tacâmul (de altfel, toate costumele create de Cristina Milea sunt de mare „angajament“), nelipsindu-i nici coada împletită kilometrică şi nici toporul cu care şi-o apără.
„Să-ţi vedem ochii tăi frumoşi de secuiancă. Un dans popular secuiesc sau un cântec popular vechi… Ce ai pregătit?“, este întrebată fata. „Pot să stau în cap un minut“, zice ea. Şi cam atât despre tradiţii.
Castingul Dracului nu prezintă interes doar pentru locuitorii satului Orăşeni sau pentru starurile internaţionale, ci şi pentru cei duşi dintre cei vii. Aspirant la glorie, Nosferatu din filmul lui Murnau şi-ar dori teribil să se prezinte în faţa micului Ricsi, căci copilului îi plac vampirii şi de dorit ar fi să vadă originalul, nu doar un „wanna-be“. Numai că, din păcate, „drăguţul“ de Nosfy, după cum ştie toată populaţia cinefilă de pe glob, este „fotosensibil“. Pentru a-i aranja un casting privat, pe întuneric, el şi-a trimis cel mai bun şobolan de pe corabie, în recunoaştere.
Dacă vă interesează însă cine a câştigat Castingul Dracului, va trebui să daţi o fugă până la Târgu-Mureş.
