La summit-ul UE din octombrie 2010, cancelarul german Angela Merkel era furioasă pe faptul că Grecia nu aplicase măsurile de reformă ce au condiţionat împrumuturile foarte generoase din partea Uniunii şi a propus suspendarea dreptului de vot al Greciei în consiliul European. Preşedintele francez Nicolas Sarkozy s-a raliat imediat acestei propuneri. Preşedintele României, Traian Băsescu, a fost primul şef de stat sau guvern care s-a opus acestei decizii, ceea ce a determinat nemulţumirea lui Sarkozy şi unul dintre cele mai controverstate şi discutate gesturi.
Citeşte şi: Presa străină scrie despre „refuzul brutal” al lui Nicolas Sarkozy în faţa lui Traian Băsescu
Cancelarul german şi-a bazat propunerea pe articolul 7 al Tratatului UE şi pe un precedent, cazul ridicării dreptului de vot al Austriei, după ce la Viena venise la putere partidul extremist FPÖ condus de Jörg Haider. Merkel a susţinut, atunci că „nu este vorba despre o umilinţă publică, când vezi că pui în pericol euro, toate ţările euro şi în ultimă instanţă existenţa UE”.
Preşedintele Băsescu a replicat că situaţia din Grecia nu poate fi echivalată cu o încălcare a drepturilor omului, iar ulterior i s-au alăturat liderii din Spania, Luxemburg şi Grecia.
La foarte puţin timp după aceast episod, preşedintele francez a refuzat să stea de vorbă şi chiar să dea mâna cu Traian Băsescu, gest ce încalcă orice reguli ale diplomaţiei. Fostul premier italian, Silvio Berlusconi, spectator al incidentului, i-a indicat preşedintelui Băsescu, print-un gest foarte sugestiv (0:40, în filmul de mai jos), că Sarkozy ar avea probleme psihice.
Culisele întălnirii care a generat, cel mai probabil, neobişnuita impoliteţe a preşedintelui francez sunt relatate într-o carte intitulată „Europa’s Strippenzieher”, publicată în Germania de Cerstin Gammelin şi Raimund Loew, doi jurnalişti ce au fost corespondenţi de presă la majoritatea summiturilor europene, volum din care EU Observer publică ample extrase.
Incidentul Sarkozy-Băsescu, în imagini:
Cei doi ziarişti au reuşit să obţină transcripturile secrete ale întâlnirilor în cere se dezbătea, mai ales, situaţia financiară a Greciei, ţară aflată în pragul încetării de plăţi şi care se confrunta, pe deasupra, cu grave probleme sociale, manifestaţii de amploare şi violenţe de stradă. Stenogramele, numite „Antici protocols”, cuprind majoritatea discuţiilor dintre liderii europeni purtate între 2010 şi 2013.
Citeşte şi: Băsescu, despre relaţia cu Sarkozy: E normală, numai că avem abordări diferite, inclusiv pe Schengen
„Antici” este un termen din jargonul european ce desemnează funcţia unui diplomat dintr-o delegaţie însărcinat să consemneze discuţiile. Cuvântul vine de la numele unui diplomat italian din anii ’70, Paolo Massimo Antici, inventatorul acestui sistem de consemnare a discuţiilor. Sistemul de transcriere nu este unul oficial, ci se bazează pe ceea ce le poate spune, pe scurt, colegilor de delegaţie, un diplomat ce se află în încăperea în care se desfăşoară discuţia, şi care iese din când în când afară pentru a comunica cu ei.
Cartea celor doi jurnalişti germani relatează o mulţume de amănunte interesante cu privire la modul în care reacţionau liderii europeni la stresul provocat de lungile discuţii din momentele de vârf ale crizei economice. Despre preşedintele Ciprului se povesteşte cum a instalat un pat în camera delegaţiei sale, pentru a trage un pui de somn înaintea unei runde de discuţii ce urma să se desfăşoare o noapte întreagă. Spre deosebire de liderul cipriot, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, le-a cerut celor ce-l însoţeau să aducă, în camera delegaţiei franceze, o maşină de făcut cafea.
