În afara unor critici la adresa DNA, a unui interminabil șir de scuze din partea ANAF și a unei palide încercări de înființare a unei noi agenții, guvernanții nu au făcut nimic în problema confiscării sumelor decise de instanțe în dosarele de corupție.
Subiectul gradului extrem de redus în care statul reușește să recupereze prejudiciile din dosarele de corupție cu decizii definitive ale instanței a fost repus pe tapet tot de procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi. „Statul stă pe o gramadă de hotărâri judecătorești rămase definitive cu care sunt puse sechestre foarte multe și nu le execută“, a acuzat aceasta. Este vorba de 310 milioane de euro, sumă aferentă anului 2014, la care se vor adăuga alte sume până la finalul anului 2015.
„Avem peste 660 de persoane condamnate doar în acest an, iar judecătorii au dispus și acolo confiscarea unor bunuri și valori. Aceste sume se tot adună și cred că trebuie să existe un moment zero în care statul să înceapă să execute aceste sume efectiv și să încaseze acești bani la bugetul de stat“, a susținut Kövesi, în cel mai recent interviu al său, acordat Digi 24.
ANAF dă vina pe instanțe, pe firme, pe contribuabili
Mult mai prompți decât atunci când trebuie să recupereze prejudiciile din dosarele de corupție, reprezentanții Agenției Naționale de Administrare Fiscală (autoritatea care ar trebui să întoarcă la bugetul de stat milioanele de euro stabilite de instanțe) s-au disculpat invocând noi și noi scuze. Potrivit acestora, în primul rând, prejudiciile s-ar ridica la „doar“ 150 milioane de euro, sumă din care mai mult de jumătate (53,6%) ar fi oricum nerecuperabilă. Apoi, ANAF ar fi depășită, ca resursă umană și materială, de activitățile de recuperare a arieratelor și altor sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale, Fondului de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj.
În plus, se plâng reprezentanții ANAF, instituția a primit atribuții și în colectarea creanțelor rezultate din programele guvernamentale „Prima Casă“ și „Mihail Kogălniceanu“ (pentru IMM-uri), dar și din cele de stimulare a cumpărării de autoturisme noi, respectiv de creștere a performanței energetice a blocurilor de locuințe. Cu alte cuvinte, ANAF este atât de ocupată să-i „vâneze“ pe contribuabilii mici și mijlocii, încât nu mai are cum să se ocupe și de corupți.
ANAF mai enumeră la cauzele gradului mic de recuperare „existența unei perioade mari de timp între momentul emiterii unei sentințe penale de către prima instanță de judecată și momentul rămânerii definitive și executorii a acesteia“ și comunicarea sentințelor penale definitive „fără a fi însoțite de documente din care să rezulte măsurile asigurătorii“. „Având în vedere cele de mai sus, este profund incorect ca ANAF, instituţie angajată într-un proces de reformă complex, care are ca principal obiectiv eficientizarea colectării veniturilor rezultate în urma obligaţiilor declarative şi de plată, să fie indicată ca unic responsabil pentru gradul scăzut de recuperare a prejudiciilor“, se mai arată în răspunsul Agenției. Ar merita precizat, totuși, că „procesul de reformă complex“ invocat a început prin 2013, când a fost înființată și deja celebra Direcție Generală Antifraudă Fiscală (celebră și pentru scandalul de corupție în care este implicat Romeo Nicolae, șef al direcției până să fie pus sub control judiciar de procurorii DNA Ploiești).
Mai trebuie amintit că, în martie, după primele declarații publice ale lui Kövesi pe tema recuperării prejudiciilor, în apărarea ANAF a sărit și premierul Victor Ponta. „Critica nu e la ANAF. Dacă ne dă instanța hotărâri definitive și irevocabile și nu se spune că sechestrul e o mașină care, în loc să valoreze 100.000 de euro, valorează 5.000 de euro, sigur că noi recuperăm“, spunea șeful Executivului. În contradicție cu acesta, ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, admitea că „problema este în primul rând la ANAF“.
Tăriceanu vorbește de parcă nu ar fi șeful Senatului
Ca o dovadă în plus a faptului că politicienii doar vorbesc pe subiectul recuperării prejudiciilor, dar nu sunt cu adevărat interesați de rezolvarea problemei, avem declarația de sâmbătă, de la Tohanul Nou (județul Brașov), a lui Călin Popescu Tăriceanu, președinte al Senatului și copreședinte al ALDE: „Luni, vom propune în cadrul coaliției adoptarea prin Ordonanță de Urgență a unei agenții pentru recuperarea prejudiciilor din marile dosare de corupție, dar nu numai, evident peste tot acolo unde s-au înregistrat fie fraude fiscale, fie alte ilegalități“.
Doar că Tăriceanu, în calitate de șef al Senatului, ar fi trebuit să știe că în mapele senatorilor zace, de luni bune, proiectul de lege pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Sechestrate. Este vorba de acea nouă structură „specializată“ pe care Guvernul Ponta, după luni bune de consultări cu experți din Franța și Olanda, a anunțat, prin luna martie, că o va crea pentru a debloca situația recuperării prejudiciilor. Proiectul de lege aferent avea să fie adoptat de Guvern de abia pe 27 mai, astfel că a ajuns în Parlament (prima Cameră sesizată fiind Senatul) pe 8 iunie.
După ce a primit rapoarte favorabile din partea Comisiei juridice, res-pectiv Comisiei pentru buget-finanțe, proiectul a intrat în plen pe 22 iunie. Discuțiile au început pe 23 iunie, când textul a fost și retrimis la comisii, ca urmare a criticilor formulate atât de senatori ai puterii, cât și ai opoziției (vezi în casetă spicuiri din dezbateri). Proiectul revine în plenul Camerei Superioare pe 30 mai, când, pentru liniștea tuturor, se forțează o lipsă de cvorum și se suspendă ședința, pentru a nu se da vreun vot. Cum a doua zi, pe 1 iulie, începea vacanța parlamentară, textul a rămas undeva prin sertare, la dospit. Iar Tăriceanu se face că uită acest lucru.
Fragmente din dezbaterile din 23 iunie 2015:
„Caracterul licit al dobândirii averii se prezumă. Punct. A introduce elemente de nuanţare, nu este acceptabil. De ce? În primul rând, pentru că se amestecă latura civilă cu latura penală. Şi această relativizare a fost interpretată în sensul transformării caracterului nedovedit licit, într-o dobândire ilicită, într-o dobândire printr-o faptă penală a averii. Acest lucru nu a fost niciodată valabil în România, timp de vreo 150 de ani.“ – Șerban Nicolae, senator PSD
„ Gândiţi-vă ce se întâmplă dacă este vorba de a se pune sechestru pe o casă sau să zicem, pe o bijuterie de familie, preţioasă şi din punct de vedere sentimental, şi această teribilă agenţie le vinde, persoana câştigă totuşi procesul şi nu-şi mai poate recăpăta bunurile niciodată înapoi şi rămâne şi fără casă. Gândiţi-vă ce abuzuri se pot întâmpla, cum se întâmplă acum cu băncile care vând apartamentele la preţuri mult mai mici decât cele care sunt pe piaţă şi persoana respectivă rămâne şi fără casă, şi cu datorie, în continuare, la bancă.“ – Mariana Câmpeanu, senator PNL
