Corupția autorităților locale, legi încălcate de către societățile care adună gunoiul, lipsa unei infrastructuri obligatorii de colectare selectivă și dezinteresul unei părți a populației pentru protecția mediului sunt cauzele pentru care în România se reciclează doar 3% din deșeurile municipale.
Un raport al Agenției Europene de Mediu făcut public la începutul lui 2015 arată că țara noastră era codașă la recuperarea deșeurilor din ambalaje și a celor electronice încă dinainte să devină membră a Uniunii Europene. Rata de reciclare declarată a fost în 2004 de numai aproximativ 1% din totalul gunoiului produs de populație. Nivelul de colectare selectivă a cunoscut o nesemnificativă îmbunătățire ulterior, ajungând la doar la 3% în 2012, ultimul an pentru care există date Eurostat privind deșeurile municipale. Prin comparație, Germania recuperează anual 65% din materia primă reciclabilă, restul gunoiului fiind incinerat pentru producerea de energie. Până și Croația, care a aderat la Uniunea Europeană abia în 2013, stă de cinci ori mai bine decât România, potrivit Agenției Europene de Mediu.
Un român care vrea, totuși, să strângă selectiv gunoiul pe care-l produce are puține modalități să facă acest lucru. Societățile de salubritate sunt obligate printr-o lege din 2011, actualizată în 2014, să ofere populației saci speciali în mai multe culori pentru reciclare, astfel încât hârtia să nu se amestece cu metalul, plasticul sau cu sticla, dar mai ales ca toate acestea să nu fie murdărite cu resturile umede din bucătărie. De asemenea, companiile au obligația să strângă deșeurile reciclabile pe categorii, în zile diferite.
Dar, deși unele firme de salubrizare au mărit la începutul acestui an tarifele de colectare a gunoiului de la populație tocmai sub pretextul că trebuie să cheltuie în plus pentru infrastructură de selectare, în realitate puține oferă sacii respectivi. În București, de exemplu, firma Romprest a distribuit astfel de saci, dar numai în sectorul 1 și la numai 20.000 de apartamente, potrivit comunicatelor publicate de această societate.
Prin urmare, 97% din deșeurile produse de populație ajung la gropile de gunoi ale orașelor, pentru că sunt prea murdare să mai poată fi refolosite. “Recuperarea deșeurilor din gunoi se poate face într-o proporție de maxim 2-3%, dar chiar și aceste procente reprezintă material de slabă calitate, cu un grad mare de contaminare”, a explicat, pentru „România liberă“, Constantin Damov, co-fondator Green Group, holding specializat în reciclare.
Contaminarea cu resturile de mâncare din casă face ca și puținele PET-uri sau doze de aluminiu recuperate să poate fi procesate cu un consum foarte mare de energie, activitatea devenind astfel nerentabilă economic. „Contaminarea cu gunoi menajer biodegradabil poate compromite total reciclarea hârtiei și a cartonului și, evident, face mai puțin eficientă și îngreunează reciclarea deșeurilor de plastic, doze de aluminiu sau sticlă. Contaminarea materialelor reciclabile cu gunoi menajer depășește 40% (la 1 kilogram de deșeuri reciclabile mai sunt 400 de grame de impurități biodegradabile). În acest caz, costurile legate de energie, transport, apă, cresc cu până la 100%, iar reciclarea nu mai este sustenabilă la anumite grade de contaminare. Valoarea de piață a materialului reciclat devine mai mică decât costul reciclării”, a menționat Constantin Damov.
Silviu Prigoană, patronul societății de salubritate Rosal, anunța încă din 2010 că renunță la o investiție pe care o făcuse în două stații de sortare a deșeurilor tocmai din această cauză. “Costă o grămadă de bani să faci fulgi din PET. Ce aruncă cetățeanul pe tobogan e murdar și nu rentează să consumi atâta energie să îl speli”, declara Silviu Prigoană revistei Green Report.
Calendar european depășit
Deși la gropile de gunoi de la marginea orașelor pot fi văzute zeci de persoane sărace care caută deșeuri ce pot fi vândute firmelor de recuperare, activitatea aceasta nu ajută decât într-o măsură infimă la creșterea ratei de reciclare în România. “Din deșeurile care ajung la groapă se mai pot recupera deșeurile PET, dozele de aluminiu și parțial sticla. Totuși, aceste cantități nu pot depăși 3% din totalul deșeurilor municipale în amestec. Dar, chiar și pentru acest procent, sunt necesare investiții mari în stații de sortare (costul unei stații de sortare depășește 10 milioane de euro)”, a explicat co-fondatorul Green Group.
Practic, România renunță zilnic la o adevărată comoară de materii prime refolosibile. “Deșeurile menajere conțin circa 16%-20% hârtie/carton, 5% aluminiu/metal, 5% sticlă, 10%-15% mase plastice, 15% alte materiale și numai 39% resturi biodegradabile. De ce o valoare veritabilă, o resursă care corect gestionată poate favoriza dezvoltarea durabilă este în mod voit risipită?”, întreabă Elena Gașpar-Ion, reprezentantul Asociației Environ, organizație care a creat în București EcoRampa, primul centru de colectare selectivă a deșeurilor pe 10 fluxuri diferite.
Elena Gașpar-Ion crede că există soluții pentru schimbarea situației, dar autoritățile locale și companiile de salubritate nu au nici un interes financiar să o facă. “Răspunsul se află la autorități, în special la cele locale, care încă văd în acest serviciu public vaca de muls pentru interese personale obscure sau de grup și nu o problemă de securitate și sănătate a populației”, susține reprezentantul Environ. Asta în condițiile în care România este obligată de Comisia Europeană să închidă toate gropile de gunoi neconforme până în 2017. “Trebuie să se modernizeze infrastructura existentă și să se extindă acoperirea colectării separate în toate județele pentru a se îndeplini obiectivele stabilite în Directiva-cadru privind deșeurile, care impune pregătirea pentru reutilizare și reciclare a cel puțin 50% din hârtia, metalele, sticla și materiale plastice provenite din deșeurile menajere și similare până în 2020 și pregătirea pentru reutilizare, reciclare și alte forme de recuperare a cel puțin 70% din deșeurile provenite din construcții și demolări”, a precizat Elena Gașpar-Ion.
Dar, obiectivele de reciclare și de reducere a deșeurilor până în 2020 nu pot fi îndeplinite numai prin investiții municipale, crede reprezentantul Asociației Environ, fiind necesare și măsuri precum: combaterea corupției în sectorul serviciului public de salubritate, regândirea mecanismului de eliberare a autorizațiilor de mediu în domeniul colectării și reciclării deșeurilor și aplicarea de instrumente economice care să facă depozitarea cea mai scumpă opțiune pentru firmele de salubritate, favorizând astfel reciclarea. “Termenele sunt foarte strânse”, a avertizat Elena Gașpar-Ion.
Eduard Martin: „Nu s-a schimbat nimic“
Deputatul Eduard Martin, acţionar la cea mai mare societate de salubritate din România, Polaris Holding, iniţiatorul unei noi variante a legii salubrizării, adoptată anul trecut, dar și urmărit penal într-un dosar de corupție privind serviciile publice de salubrizare din Constanța, susține că nici firmele de profil, nici populaţia nu se înghesuie să strângă separat deşeurile reciclabile. „Polarisul, de exemplu, distribuie o dată pe lună, în principal în oraşe, saci galbeni pentru materiale reciclabile. De exemplu, în Teleorman, distribuim saci în Alexandria, Roşiori si Videle, care acoperă cam un sfert din populaţia judeţului. Din păcate, angajaţii îi iau înapoi aproape goi”, a precizat Eduard Martin, fost preşedinte al Asociaţiei Române de Salubritate.
Acesta a admis că legea pe care a iniţiat-o anul trecut nu este respectată decât parţial. “Era o necesitate pentru că suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte selectarea deşeurilor. Dar, din punctul meu de vedere, nu s-a schimbat nimic de când a apărut. Cu toţii trăim în România şi vedem că nici firmele, nici oamenii nu se înghesuie să strângă deşeurile separat”, a afirmat deputatul. Mai mult, Eduard Martin este la curent cu practica unor societăţi de salubritate care au mărit tarifele către populaţie, invocând cheltuieli suplimentare pentru colectarea separată a deşeurilor, deşi, în realitate, nu prestează acest serviciu. Totuși, parlamentarul-acționar la o firmă de salubritate consideră că societăților din domeniu le pot fi găsite scuze. “Prețul pe care o persoană îl plătește în România pentru salubrizare este de un euro și ceva, în timp ce în Occident se plătește de ordinul zecilor de euro de persoană. De aici apar și diferențele în ceea ce privește reciclarea”, a menționat Eduard Martin. De exemplu, o familie de două persoane plătește, în Germania, circa 40-50 de euro pe lună, minim, în funcție de cantitatea de gunoi produs.
Parlamentarul este urmărit penal într-un dosar penal instrumentat de DNA în care fostul primar de Constanța Radu Mazăre a fost acuzat că ar fi primit mită șapte milioane de euro de la firma Polaris Holding, pentru a-i concesiona acesteia, pentru 25 de ani, serviciul de salubritate din oraș. În același timp, tariful impus populației pentru colectarea gunoiului menajer a devenit la Constanța unul dintre cele mai mari din țară. Primarul Radu Mazăre și-a dat demisia din funcție, după deschiderea dosarului.
2.000 de tone de electronice, recuperate în doi ani
Hipermarketul reprezintă, în prezent, una dintre soluțiile oarecum la îndemână de care dispune cetățeanul dornic să recicleze. Lanţurile importante din domeniu – Cora, Carrefour sau Auchan – au instalat la cele mai multe dintre unităţile lor din România aparate care preiau PET-uri, doze de aluminiu și sticlă, dar şi peste alte 10 tipuri diferite de deşeuri, inclusiv frigidere, televizoare sau calculatoare.
Singura problemă vine din faptul că preţurile oferite pentru produsele reciclate sunt extrem de mici, iar transportul până la hipermarket se face pe cheltuiala clienților. “Aparatele SIGUREC oferă recompense pentru deşeurile aduse, eliberând vouchere de reduceri la cumpărături, valabile în hipermarketurile Carrefour. Reducerile sunt calculate plecând de la următoarele valori de referinţă: 5 bani/un PET, 3 bani/doza de aluminiu, 1 ban/un borcan sau ambalaj de sticlă, 15 bani/kilogram de hârtie sau carton. Pentru echipamentele electronice, valoarea pe kilogram variază în funcţie de tipul aparatului predat, între 60 de bani/kilogram şi 10 lei/kilogram”, a explicat, pentru „România liberă“, Andreea Mihai, director de marketing Carrefour Romania.
Până acum, oamenii au fost foarte deschişi la acest sistem, aşa că aduc sute de kilograme de produse la aparate, PET-urile fiind cele mai reciclate. Potrivit datelor oferite de Carrefour, din 2013 până în prezent au fost strânse numai în acest lanț comercial peste două milioane de PET-uri, doze de aluminiu şi sticle, peste 800 de tone de deşeuri de echipamente electrice şi electronice şi peste 400 tone de hârtie şi carton. De asemenea, au mai fost recuperate şase tone de baterii şi acumulatori.
Cora România, care a introdus un program similar tot în 2013, ne-a comunicat că, până în prezent, a strâns 1.140 de tone de produse electrice şi electronice. “Populația aduce spre reciclare ceea ce folosește cel mai mult în gospodărie, in principal sticlele PET. Dintre deșeurile electrice și electronice, cele mai multe au fost monitoarele și televizoarele cu tub CRT, frigiderele, fiarele de călcat și imprimantele”, a precizat Anca Popescu, director Cora Pantelimon București.
Prețul oferit pentru un PET reciclat, în rețeaua Auchan, este de asemenea de 5 bani, iar pentru o doză de aluminiu se oferă 3 bani. Deşi am solicitat date și de la acest operator privind cantitățile strânse până acum, nu am primit nici un răspuns.
Premieră: Taxă pentru depozitarea gunoiului
O decizie din 18 august a Ministerului Mediului ar putea stimula societăţile de salubrizare să sorteze mai eficient gunoiul, în loc să-l ducă la groapa de gunoi. Ministrul Grațiela Gavrilescu a anunţat că de la 1 ianuarie 2016 va intra în vigoare o taxă pentru depozitare de 80 de lei pe tonă, care se va majora la 120 de lei pe tonă în 2017. Până acum, firmele ce colectează gunoiul nu plăteau taxe către statul român, ci doar către operatorii gropilor de gunoi, la nivelul mediu de circa 15 euro pe tonă. Administrația Fondului pentru Mediu percepe o contribuţie de 100 lei/tonă numai de la administraţiile publice, în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de reducere cu 15% a cantităţilor de deşeuri eliminate prin depozitare din deşeurile municipale. Totodată, potrivit Mediafax, AFM încasează taxe de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea deşeurilor valorificabile cuprinse între 0,2 și 4 lei pe metru pătrat de teren utilizat pe an.
