Falia dintre preocupările lumii și temele aduse în dezbatere de leadershipul politic autohton indică o desincronizare izvorâtă în parte din nepăsare, din ignoranță și dintr-o listă a priorităților pe care clasa politică autohtonă pare că nu a dorit niciodată în ultimii 25 de ani să o conceapă în altă direcție decât cea a bunului plac și a intereselor de partid și clientelă.
De la criza refugiaților sirieni la ultimele declarații bizare ale luxemburghezului Jean-Claude Juncker privind relația UE cu Rusia, de la antentatele sângeroase de la Ankara, soldate cu aproape 100 de morți – cele mai teribile atentate produse în Turcia în ultimele zeci de ani -, până la declarațiile antiimigrație și pro-Putin ale candidatului la președinție favorit în alegerile interne ale Partidului Republican american – omul de afaceri Donald Trump, de la deruta privind politicile în materie de refugiați duse de Berlin până la ramificațiile complicate ale conflictului sirian, ultimele zile au însemnat o inepuizabilă sursă de teme și posibile poziționări pe scena internațională.
