Topul riscurilor politice în 2014

Potrivit analiştilor, în 2014 economia la nivel mondial este relativ stabilă şi o implozie financiară este înlăturată. În schimb, în centrul preocupărilor s-au instalat riscurile geopolitice – impactul unei lumi lipsite din ce în ce mai mult de leadership şi fără coordonare mondială. Ian Bremmer, preşedintele Eurasia Group, expune primele zece riscuri politice din acest an.

După criza financiară din 2008, cele mai mari riscuri mondiale au fost considerate de analişti ca fiind cele economice. De la prăbuşirea zonei euro la o „aterizare” brutală a creşterii chineze sau criza datoriei americane, analiştii au petrecut ultimii cinci ani sub temerile unei implozii financiare. Dar, cu o economie din ce în ce mai stabilă, în prezent un loc central îl ocupă riscurile geopolitice – care includ un Kremlin capricios şi revenirea spectacuoasă a reţelei teroriste Al Qaeda.

Primul loc în acest top 10 îl ocupă alianţele în dificultate ale Americii. Erorile politicii externe americane percepute în Orientul Mijlociu, scandalul Snowden şi disfuncţiile interne au făcut din ce în ce mai dificil pentru comunitatea internaţională să interpreteze şi să prezică politica ­externă a SUA. În materie de securi­­tate, cei mai apropiaţi aliaţi ai Americii – Israel, Marea Britanie, Japonia şi alţii – au puţine opţiuni. Ceea ce nu este cazul pentru aliaţii din cercul doi, ca Germania, Franţa Turcia, Arabia Saudită şi Brazilia. Pentru evitarea unei alinieri prea strânse cu Washingtonul, aceste guverne vor începe schimbarea orientărilor lor internaţionale, cu implicaţii pentru întreprinderile şi investitorii care au făcut afaceri în sânul frontierelor lor.

Turcia. În rândul pieţelor emergente, Turcia este în mod special vulnerabilă în 2014. Ţara se confruntă cu efectele războiului civil din Siria, cu o resurgenţă a insurecţiei kurde şi cu o incertitudine politică crescândă ca urmare a protestelor publice împotriva premierului Erdogan.

„Capriciosul” Kremlin. Potrivit Forbes, Putin este cel mai puternic om dintre lume, dominând puterea în Rusia, una din cele mai importante ţări din lume. Dar, economia Rusiei este în stagnare, prea dependentă de petrol, ceea ce face ţara mai puţin previzibilă, în interior şi în exterior, în timp ce Putin nu este dispus să renunţe la impunerea politicilor sale privilegiate.

Extinderea tulburărilor în Orientul Mijlociu după trei ani de criză dă semne de instabilitate în continuare. În acest an sunt aşteptate violenţe crescânde în Irak, influenţa iraniană apăsând Bagdadul, spre nemulţumirea Arabiei Saudite. Şi, cu problemele privind rolul SUA în regiune, programul nuclear iranian, Al Qaeda şi tranziţiile în curs din Egipt şi Tunisia, regiunea ar putea deveni şi mai dezechilibrată.

Al Qaeda. Turbulenţele din lumea arabă au dus la revirimentul extremismului sunnit şi al reţelei Al Qaeda, conflictul sirian devenind un puternic catalizator pentru djihadişti.

Datele strategice. Internetul şi guvernarea sa se deplasează dintr-un sector deschis ca sursă într-un sector strategic, în care statul joacă un rol crescând şi, în consecinţă, securitatea cibernetică va deveni mai vulnerabilă.

Petrolul. Revoluţia energiei neconvenţionale a avut consecinţe geopolitice importante, dar evenimente perturbatoare au compensat o mare parte a efectului de creştere a volumului, limitând impactul asupra producătorilor de petrol în ultimii ani. În 2014, tendinţa se va schimba, cu o accelerare a creşterii capacităţilor, a presiunilor bursiere asupra preţurilor şi o concurenţă accentuată între producători.

Iran. Continuarea progreselor în ce priveşte programul nuclear al Iranului, efectul paralizant al sancţiunilor asupra economiei iraniene şi victoria electorală a lui Hassan ­Rohani la prezidenţialele din iunie au ameliorat şansele unei reglementări globale ­negociate între Iran şi Occident. ­Persistă riscuri şi, dacă operaţiunea eşuează, creşte posibilitatea unei ­acţiuni militare.

China. Liderii de la Beijing au adoptat o reformă de mare anvergură, însă partidul aflat la putere trebuie să facă faţă unor teste politice formidabile, iar paşii falşi pot afecta reforma şi chiar conducerea. O reformă prea rapidă poate duce la disidenţă în sânul partidului, unde taberele au de pierdut interese importante şi divergenţele dintre ele pot aliments disidenţa populară.

Divergenţe pe pieţe. În Brazilia, Columbia, Indonezia, India şi Turcia – cele mai mari pieţe emergente unde contează alegerile – electoratul va merge la urne în acest an. Încetinirea creşterii şi cererea crescândă a noii clase medii creează o incertitudine accentuată, iar recentele manifestaţii din Brazilia, Turcia, Columbia, Rusia şi Ucraina au demonstrat că o populaţie frustrată poate ocupa rapid strada.