Dacฤ 42% dintre români nu au intrat niciodatฤ pe internet, cei mai mulลฃi nu citesc ziare ลi se uitฤ doar la emisiunile de divertisment de la televizor, atunci cum vreลฃi sฤ avem cetฤลฃeni informaลฃi ลi activi, care sฤ înลฃeleagฤ de ce un politician este bun ลi altul rฤu, sau de ce o cauzฤ meritฤ apฤratฤ în stradฤ iar alta nu?
Poate mulลฃi se mai întreabฤ încฤ de ce sunt pasivi cei mai mulลฃi dintre români la abuzurile politicienilor- cum a fost, de pildฤ, încercarea majoritฤลฃii parlamentare a USL de a-ลi crea superimunitate în faลฃa legii penale- voteazฤ, fฤrฤ nici o explicaลฃie logicฤ, la fiecare rând de alegeri, aceleaลi lepฤdฤturi politice sau îmbrฤลฃiลeazฤ cauze cu care nu au nimic în comun. Poate nu este singura explicaลฃie, dar cu siguranลฃฤ un merit major în aceastฤ chestiune îl are izolarea informaลฃionalฤ în care au ales sฤ trฤieascฤ mulลฃi dintre oamenii din aceastฤ ลฃarฤ. Sigur vi s-a întâmplat sฤ întâlniลฃi români, în special prin mediul rural, dar nu numai, care refuzฤ pur ลi simplu sฤ intre în contact cu orice subiect legat de politicฤ, Uniunea Europeanฤ, justiลฃie, în general, cu lucruri care privesc interesul general al societฤลฃii. „Toลฃi politicienii sunt la fel”, „ei cu ale lor, noi cu sฤrฤcia noastrฤ”, „Cu ce mฤ ajutฤ pe mine cฤ suntem în UE?” sunt, aproape invariabil, rฤspunsurile pe care le primeลti la o discuลฃie pe o astfel de temฤ ลi..atât. Oricât ai încerca sฤ mergi mai departe nu vei primi nici un alt rฤspuns.
Ferm convinลi cฤ nu pot schimba nimic din ce se întâmplฤ în aceastฤ ลฃarฤ, cu atât mai puลฃin în aceastฤ lume, mulลฃi români ลi-au restrâns aria de interes la propria gospodฤrie ลi familie. Mulลฃi dintre voi ar putea spune cฤ totuลi este normal ca oamenii simpli ลi sฤraci sฤ fie mai preocupaลฃi de pâinea pe care trebuie sฤ o punฤ pe masฤ în fiecare zi decât de politicฤ. Sper cฤ nu la fel de normal vi se pare însฤ procentul de 42% al românilor care nu au utilizat niciodatฤ internetul, potrivit datelor oficiale ale institutului de statisticฤ al Comisiei Europene. Ar mai trebui observat cฤ procentul este dublu faลฃฤ de media Uniunii Europene ลi nu este chiar atât de strâns de sฤrฤcia populaลฃiei pe cât ar vrea mulลฃi dintre noi sฤ credem.
Date statistice precum acestea nu aratฤ altceva decât faptul cฤ schimbฤrile care au loc în aceastฤ lume trec neobservate de o bunฤ parte din români. Schimbฤri din ce în ce mai radicale se vor lovi de acest zid de protecลฃie pe care oamenii l-au construit în jurul lor, gândindu-se cฤ astfel nu vor mai fi pฤcฤliลฃi sau furaลฃi. „Nu mฤ intereseazฤ!” este, pentru mulลฃi, echivalentul lui „Nu mฤ afecteazฤ!” Oare aลa sฤ fie?
În istoria lumii existฤ un caz celebru care aratฤ unde poate duce izolarea ลi fuga din calea informaลฃiilor ลi acesta este cazul soldatului japonez care a continuat sฤ lupte încฤ 29 de ani dupฤ capitularea ลฃฤrii sale în faลฃa Aliaลฃilor, în cel de-al doilea rฤboi mondial. Hiroo Onoda era ascuns în jungla de pe una din insulele filipineze ลi primise misiunea de a distruge pista aerianฤ pe care trebuiau sฤ aterizeze avioanele militare americane. Ordinul de la superiori era sฤ nu se predea sau sinucide pentru nici un motiv din lume ลi, orice ar fi, sฤ continue lupta. Onoda ลi-a respectat ordinul ลi a rฤmas ascuns în pฤdure, atacând din când în când patrule de poliลฃie ลi soldaลฃi filipinezi, mult timp dupฤ terminarea rฤzboiului. Camarazii ลi autoritฤลฃile locale au vrut sฤ-l opreascฤ din acลฃiune aruncând din avion peste junglฤ, în mai multe rânduri, afiลe pe care scria cฤ rฤzboiul s-a sfârลit. Japonezul, care nu putea concepe înfrângerea armatei imperiale, a crezut însฤ cฤ este vorba despre propaganda aliaลฃilor ลi nu a dat crezare afiลelor, continuând sฤ lupte 29 de ani, timp în care a omorât cel puลฃin 30 de poliลฃiลti ลi soldaลฃi filipinezi. În cele din urmฤ atacurile lui Onoda s-au oprit doar dupฤ ce filipinezii ลi japonezii l-au gฤsit ลi adus în junglฤ pe comandandul sฤu din timpul rฤzboiului care i-a ordonat soldatului sฤ depunฤ armele.
Deลi mulลฃi vฤd în aceastฤ întâmplare doar o dovadฤ de eroism, în realitate, povestea aratฤ cât de absurbฤ poate deveni poziลฃia unui om care refuzฤ sฤ accepte informaลฃiile noi ลi schimbฤrile care au loc în jurul sฤu.
Întocmai ca soldatul japonez care nu voia sฤ creadฤ cฤ în anii care au trecut de la paraลutarea lui în junglฤ se întâmplaserฤ multe lucruri importante pentru ลฃara sa, mulลฃi români au rฤmas ลi rฤmâne orbi la evenimentele importante ce au loc în ลฃara lor. Chiar dacฤ politicienii aflaลฃi la putere vor pregฤti în 2014 o nouฤ serie de abuzuri, acestea nu vor stârni probabil nici un interes pentru mulลฃi români. Iar în ceea ce priveลte cele douฤ rude de alegeri care vor avea loc în acest an, „soldatul japonez” va vota cu „responsabilitatea” cu care ne-a obiลnuit, responsabilitate care a fฤcut ca la 23 de ani de la revoluลฃie ลi ลapte ani de la intrarea în UE sฤ avem cel mai penal (ลi penibil) parlament pe care l-am avut vreodatฤ. În 2014, „soldatul japonez” din România va trebui sฤ ia multe decizii importante ลi va stabili chiar direcลฃia pe care o va apuca aceastฤ ลฃarฤ pentru urmฤtorii ani. Am putea spune cฤ vieลฃile noastre chiar se aflฤ în mâinile „soldatului japonez”. Vฤ simลฃiลฃi în siguranลฃฤ?