UPDATE. Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici este internat la Institutul Fundeni pentru o reevaluare după o operaţie, pe un fond de hipertensiune arterială, starea acestuia fiind bună, a declarat luni, pentru Mediafax, managerul unităţii sanitare, Carmen Orban.
Potrivit managerului Institutului Clinic Fundeni din Capitală, Constantin Bălăceanu-Stolnici urmează să fie externat în curând.
"Pacientul a fost reinternat pentru o reevaluare după o operaţie mai veche, pe un fond de hipertensiune arterială, starea acestuia este bună, urmând să părăsească spitalul în curând", a declarat Carmen Orban.
–
Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici a fost internat de urgenţă la Fundeni. Anunţul a fost făcut, duminică seara, de preşedintele CIADO, Gigel Lazăr, pe Facebook.
Gigel Lazăr mai scrie: "Pentru prima dată sunt ingrijorat!" ”Aş vrea să scriu mai mult despre ceea ce faci, prietene. Capăt un interviu după ce se face bine ? De la tine !”
Constantin Bălăceanu-Stolnici (90 de ani) este preşedintele Centrului Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO), membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române şi preşedinte al Societăţii Ateneul Român.
Constantin Bălăceanu-Stolnici s-a retras din activitatea sa de la Academia Română în decembrie 2007, după ce CNSAS stabilise, în luna august a aceluiaşi an, că acesta a făcut poliţie politică. El a fost membru de onoare al Academiei Române din 1992.
Constantin Bălăceanu Stolnici, care va împlini 91 de ani, la 6 iulie 2014, s-a retras din viaţa publică după scandalul legat de colaborarea cu Securitatea.
În 2007, Constantin Bălăceanu – Stolnici s-a retras din calitatea de membru de onoare al Academiei Romane, prezentandu-şi solicitarea în scris.
Citeşte şi: Stolnici a renuntat la calitatea de membru de onoare al Academiei Romane
Iată ce scria academicianul:
”In urma violentei si calomnioasei campanii de presa pe care a dus-o ziarul Cotidianul impotriva mea este necesar sa dau urmatoarele explicatii:
Asa cum am declarat acum cateva luni am colaborat cu serviciile secrete romane in epoca Ceausescu. Aceasta colaborare a fost determinata initial de caracterul special al cercetarilor mele stiintifice (si a relatiilor internationale pe care mi le facusem prin corespondenta) ce se refereau la cibernetica si la studiul retelelor neurale care la acea epoca erau privite cu suspiciune si considerate in mod aproape delirant de conducerea noastra ca putand fi foarte periculoase, politic si militar, si ca atare trebuie sa fie monitorizate in mod riguros. Apoi a fost determinata de faptul ca eram cadru de conducere (sef de sectie) in cadrul Institutului de Geriatrie "Ana Aslan" unde aveam zilnic contracte cu straini avand importante pozitii politice (chiar sefi de state), militare, economice, in presa si cultura la care se adaugau membri marcanti din lumea terorismului islamic din acele vremuri precum si diplomatii acreditati la noi. Aceasta colaborare se inscria in obligatiile legale de atunci care impuneau raportarea tuturor contractelor si discutiilor avute cu personalitatile straine.
Citeşte şi: Stolnici paraseste Academia
Afirmatia potrivit careia as fi monitorizat pe cei de la Europa Libera este calomnioasa fiindca stateam la Munchen 2-3 zile la cativa ani si nu cunosteam acolo decat doua persoane.
Afirmatia ca as fi fost implicat intr-o actiune organizata impotriva lui Vlad Georgescu ajuns director al sectiei romane din Europa Libera este o aberatie. In primul rand concluziile la care au ajuns autoritatile germane cu privire la moartea acestuia au fost ca moartea nu s-a datorat nici unei actiuni criminale. Concluziile sunt cu atat mai semnificative cu cat fiind in plin razboi rece, nu exista nici un motiv sa se musamalizeze o actiune a romanilor. Intreaga poveste privind existenta unui complot impotriva lui Vlad Georgescu este neverosimila si dat fiind faptul ca acesta era un agent cert al securitatii noastre infiltrat acolo pe langa multi altii printre care si unul din criticii mei Neculai Constantin Munteanu. Pe Vlad Georgescu il cunosteam fiinda prima lui sotie era ruda cu sotia mea. Toata povestea este o manevra de diversiune menita sa distraga atentia de la agentii romani infiltrati acolo. Prezenta acestora de altfel face inutila orice contributie a unui simplu trecator sporadic fara relatii temeinice acolo cum eram eu.
Materialele prezentate ca "dovezi" constau din niste documente dactilografiate (nu olografe) si dintr-o schita pe care oricine imi cunoaste scrisul poate vedea ca nu este fiacuta de mine. De altfel nu stiu de ce era nevoie de mine care eram un trecator aleatoriu cand acolo erau agenti permanenti care puteau oricand intra in casa lui Vlad Georgescu in care sotia mea mi-a amintit (sunt 23 de ani de atunci) ca am fost doar cateva minute sa iau cartea lui despre Istoria romanilor pe care mi-a dat-o, dar pe care autoritatile vamale romane mi-au confiscat-o, incident de pe urma caruia am avut ani de zile dupa aceea numai necazuri.
In ceea ce priveste afirmatia ca datorez cariera mea securitatii, trebuie sa specific ca atunci cand am inceput sa colaborez cu serviciile secrete eram deja un medic apreciat si un cercetator stiintific recunoscut in tara si strainatate. De altfel in toata perioada comunista nu am putut lucra in invatamant decat un an ca suplinitor, iar docenta pe mi-a acordat-o comisia I.M.F. nu mi-a fost niciodata recunoscuta.
Bucuresti, 10 decembrie 2007”.
