Coen Stork, 85 de ani, a fost ambasador al Olandei la Bucureลti în perioada 1988-1993 ลi povesteลte în interviul acordat „României libere“ cum l-a cunoscut pe Ceauลescu ลi cum unul din principalii sฤi turnฤtori, colaboratoarea sa apropiatฤ Daniela, a fost decorat de guvernul de la Haga, iar ลoferul care dฤdea note despre el se aflฤ ลi acum în serviciul Ambasadei Olandei.
Stork îลi aduce aminte cum a intrat în posesia Scrisorii celor 6 înainte ca aceasta sฤ fie datฤ publicitฤลฃii, unde stฤteau microfoanele pe mesele de la Capลa ลi cum s-a împrietenit cu Silviu Brucan, deลi toatฤ lumea îi spunea cฤ e un om rฤu, iar soลฃia sa îi “condamnase” pe mulลฃi la moarte în perioada când era procuror sub Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Stork a încercat sฤ-l ajute pe Dinescu înainte de 1989, dar acum nu mai vrea sฤ se vadฤ cu el fiindcฤ nu-i place cum a evoluat. Coen Stork este cunoscut pentru sprijinul acordat celor care se împotriveau regimului comunist.
A devenit astfel “ลฃintฤ” pentru Securitate, care i-a deschis un dosar de urmฤrire: 1.500 de file în 6 volume pline cu note informative, declaraลฃii, fotografii, rapoarte de urmฤrire, transcrieri de convorbiri telefonice, dar ลi planuri de contracarare a diplomatului. Toate aceste documente au apฤrut la Editura Humanitas sub titlul “Dosarul de Securitate al unui ambasador: Coen Stork”.
Când aลฃi venit în România, în 1988, ลtiaลฃi cฤ regimul comunist se apropia de sfârลit peste tot în Europa de Est?
Coen Stork: Nu, nu credeam. Zidul Berlinului era încฤ în picioare, iar toate celelalte ลฃฤri erau încฤ sub dominaลฃie comunistฤ, iar în România nici nu se punea problema, nu exista nici un semn care sฤ prezicฤ aลa ceva.
Înainte sฤ fiลฃi trimis la Bucureลti, aลฃi fost ambasador în Cuba. Vi s-a pฤrut România sub Ceauลescu mai durฤ ลi brutalฤ decât Cuba sub Castro?
C.S.: Da, în mare parte da. Cinci ani jumate, cât am stat în Cuba, am avut o singurฤ întâlnire oficialฤ. Existau ลi delagaลฃii de comerลฃ, însฤ nimic politic. Mฤ gândeam ce-aล putea face: aveam o casฤ în centrul oraลului, ceea ce m-ar fi putut apropia de cubanezi. Erau probleme cu transportul, dar la mine puteau veni pe jos. Biciclete nu existau încฤ în Cuba, iar benzina era extrem de scumpฤ, aลa încât m-am bucurat cฤ stau în centru. Casa mea era mare, avea curte, o piscinฤ, pomi fructiferi, ba chiar ลi niลte gฤini, era extraordinar, aลa cฤ m-am gândit sฤ o deschid pentru oamenii de culturฤ cubanezi.
Guvernul cubanez nu vฤ interzicea sฤ veniลฃi cu prietenii sau cunoลtinลฃele dvs. la reลedinลฃฤ?
C.S.: Nu, din câte ลtiu eu, dar nimeni nu mi-a zis cฤ erau preveniลฃi când veneau la mine. De exemplu, venea un cuplu de lesbiene, care nu se simลฃeau în largul lor cu atâta lume, dar nu se plângeau, înotau în piscinฤ, vorbeau cu alลฃi oameni. Una dintre ele era chiar fiica unui scriitor celebru. Am devenit prieteni, dar ele au plecat în Miami. Totuลi, cubanezii erau într-un fel ca românii, nu se simลฃeau în largul lor când stฤteau prea mult în preajma strฤinilor. Când veneau la mine, prietenii cubanezi veneau cu toatฤ familia ลi stฤteau la piscinฤ, iar când aveau ceva mai intim de discutat se duceau pânฤ în fundul grฤdinii, pentru cฤ unii dintrei cei prezenลฃi puteau sฤ aibฤ contact cu Securitatea.
Deci relaลฃia cu prietenii dvs. cubanezi, în timpul în care aลฃi fost ambasador, nu a fost periculoasฤ pentru ei?
C.S.: Nu sunt sigur de acest lucru. Când am plecat din Cuba, am auzit un oficial spunându-i vameลului: „Aveลฃi grijฤ de el, fiindcฤ este prietenul Cubei“. M-am bucurat enorm la auzul acestei afirmaลฃii. Deลi nu am avut decât vreo câteva conversaลฃii cu Fidel, el m-a ลฃinut minte. În toate aceste ลฃฤri comuniste se organizau mereu congrese cu scopul de a atrage atenลฃia strฤinilor, iar Cuba a reuลit, fiind destul de izolatฤ, cum spunea ลi Fidel, Cuba era „barba unchiului Sam“.
Deci l-aลฃi întâlnit des pe Fidel Castro.
C.S.: Da, de foarte multe ori, dar numai la recepลฃii sau la congresele partidului, unde erau invitaลฃi ลi ambasadorii strฤini, am dat mâna cu el, dar Fidel nu avea timp sฤ stea de vorbฤ cu ambasadorul unei ลฃฤri mici din Vest, de unde nu putea obลฃine nici un avantaj.
L-aลฃi întâlnit ลi pe Nicolae Ceauลescu?
C.S.: Da, dar numai o datฤ, la ceremonia de depunere a scrisorilor de acreditare, o ceremonie scurtฤ.
ลi care au fost primele impresii?
C.S.: A fost o organizare proastฤ a ceremoniei, de care era responsabil ลeful protocolului, domnul Moise. El a venit de altfel la ambasadฤ sฤ-mi spunฤ cum se procedeazฤ, cฤ trebuie sฤ intru pe-aici în încฤpere, cฤ apoi trebuie sฤ fac zece paลi la stânga ลi ลapte în diagonalฤ spre preลedinte, cฤ atunci când voi ajunge în faลฃa lui voi ลฃine un scurt discurs, apoi voi vedea douฤ ลahuri mari, în stilul greoi al mobilei româneลti, ลi va trebui sฤ mฤ aลez la o mฤsuลฃฤ din apropiere, unde vor veni interpretul ลi fotograful, care urma sฤ publice fotografiile în „Scânteia“ ลi „România liberฤ“. În fotografie nu va apฤrea însฤ ลi traducฤtorul pentru cฤ preลedintele Ceauลescu ลtia sฤ vorbeascฤ toate limbile din lume, dupฤ cum mi-a spus dl Moise. Urmau 20 de minute în care puteam sฤ vorbesc orice cu preลedintele, pentru cฤ era o persoanฤ foarte inteligentฤ, dupฤ cum mi l-a descris dl Moise.
ลi despre ce aลฃi vorbit cu Ceauลescu vreme de 20 de minute?
C.S.: Despre relaลฃiile bune dintre Olanda ลi România, cum pot fi dezvoltate aceste relaลฃii din punct de vedere economic, ce fel de schimburi sunt necesare între cele douฤ ลฃฤri etc.
Era un interlocutor interesant?
C.S.: Nu, dar a fost un subiect interesant de discuลฃie pornind de la ultimul Anuar Statistic, care tocmai fusese dat publicitฤลฃii, dar din care, de data aceasta, lipseau detaliile legate de importuri, exporturi. Jumฤtate din datele legate de economia externฤ a României lipseau acum pentru prima datฤ din statistica publicฤ, pe motiv cฤ ar trebui sฤ fie secrete. Am vorbit cu ceilalลฃi colegi diplomaลฃi sฤ menลฃionฤm în întâlnirile noastre oficiale lipsurile din Anuarul Statistic, atât de necesare pentru creionarea tabloului de ลฃarฤ, dar nimic nu s-a schimbat în urma acestor discuลฃii.
Aลฃi adus în discuลฃia pe care aลฃi avut-o cu Nicolae Ceauลescu problemele legate de drepturile omului?
C.S.: Nu am primit nici un fel de instrucลฃiuni în acest sens din partea guvernului meu.
Securitatea vฤ considera un inamic al regimului, mai ales pentru cฤ ลฃineaลฃi legฤtura cu intelectualii disidenลฃi. Vฤ era fricฤ de metodele Securitฤลฃii?
C.S.: Nu, mai ales cฤ nu puteam face mare lucru. N-am putut nici în Cuba ลi cu atât mai puลฃin în România. ลtiam câte ceva despre metodele Securitฤลฃii, citisem „Orizonturi roลii“, cartea scrisฤ de fostul adjunct al serviciului de spionaj care a defectat la americani. Situaลฃia nu era cea idealฤ, dar încercam sฤ fac ce puteam. Nu mi-era fricฤ ลi fiindcฤ nu-mi adusesem familia cu mine. Soลฃia ลi fiul meu m-au vizitat mai des în Cuba decât în România, fiindcฤ aici atmosfera era mult mai puลฃin primitoare.
În dosarul dvs. de Securitate apar câลฃiva informatori care lucrau chiar în ambasadฤ, alฤturi de dvs., aveaลฃi suspiciuni?
C.S.: Aflasem tot felul de poveลti despre faptul cฤ România era o ลฃarฤ în care toatฤ lumea spiona pe toatฤ lumea, dar, de fapt, nu prea aveam ce ascunde cu adevฤrat. Avem o existenลฃฤ transparentฤ, mergeam mult pe jos ลi vedeam cu ochii mei cum sunt oamenii, cum stau la cozi, cum sunt îmbrฤcaลฃi. Era însฤ destul de enervant sฤ vezi cฤ eลti urmฤrit peste tot.
Era mai rฤu în România decât în Cuba?
C.S.: Mult mai rฤu.
Dupฤ ce v-aลฃi citit dosarul de Securitate, i-aลฃi identificat pe cei care vฤ turnau la Securitate?
C.S.: Da, mai ales cฤ Daniela, nume de cod, de pildฤ, purta acelaลi nume ca în realitate, de asemenea ลoferul, care se aflฤ încฤ în serviciul ambasadei. Daniela a plecat, pe de altฤ parte, din ambasadฤ dupฤ ce a fost decoratฤ de guvernul olandez. A fost o foarte bunฤ angajatฤ. Vorbea ลi scria perfect în francezฤ, englezฤ, germanฤ ลi olandezฤ.
Guvernul olandez a decorat un turnฤtor al Securitฤลฃii?
C.S.: Da, în primul rând cฤ eu încฤ nu publicasem dosarul meu de Securitate ลi în al doilea rând cฤ guvernul olandez asuma faptul cฤ angajaลฃii români erau racolaลฃi de Securitate. Aveam douฤ persoane care lucrau cu publicul: Daniela ลi Ioana. Ioana provenea dintr-o familie bunฤ, tatฤl ei fusese omorât de Gheorghiu Dej, iar ea era în mod evident anticomunistฤ. Daniela, în schimb, provenea dintr-o familie obiลnuitฤ, dar era mult mai inteligentฤ ลi fusese trimisฤ de guvernul român la perfecลฃionare în Olanda.
Unii dintre scriitorii pe care dvs. i-aลฃi frecventat la sfârลitul anilor ’80 au fost deconspiraลฃi ca informatori ai Securitฤลฃii, de pildฤ Augustin Buzura. Îi bฤnuiaลฃi pe unii dintre ei?
C.S.: Nu sunt surprins în ceea ce-l priveลte pe Buzura. L-am vizitat la Cluj în aceeaลi zi în care am fost ลi la Doina Cornea. De fapt am fost lฤsat sฤ o vฤd, dupฤ ce ambasadorul britanic în România a fost întors brusc din drum atunci când ลi-a propus sฤ o întâlneascฤ. Ei ลtiau cฤ dacฤ mฤ vor opri voi face mare scandal. În fine, am venit cu avionul, am luat un autobuz de la aeroportul din Cluj ลi apoi am gฤsit cu harta în mânฤ adresa ei. Am vฤzut douฤ maลini Dacia parcate în apropiere ลi mai mulลฃi oameni care mฤ urmฤreau, dar nu foarte discret. Am petrecut câteva ore cu Doina Cornea, dupฤ care am fost la un restaurant al unui mare hotel, unde ne-am vฤzut cu Buzura, între timp venise ลi soลฃia mea cu maลina dinspre Ungaria. Am discutat multe subiecte la aceastฤ cinฤ ลi era evident cฤ totul era înregistrat. La fel se întâmpla ลi când un diplomat strฤin avea întâlniri la Capลa: un microfon Philips era în vazฤ.
Aลฃi vฤzut un microfon similar la întâlnirea cu Buzura sau îl bฤnuiaลฃi pe scriitor de complicitate cu Securitatea?
C.S.: Nu, de fapt am fost mult mai uimit de faptul cฤ profesoara mea de limba românฤ, Mihaela Slฤvescu, era securistฤ. Din pฤcate, în cele din urmฤ, n-am putut niciodatฤ sฤ vorbesc bine româneลte. În orice caz, l-am cunoscut pe Augustin Buzura prin Mihaela Slฤvescu. Eram destul de apropiat de ea. Dupฤ 1990, cineva din conducerea revistei Secolul 20 mi-a spus cฤ toatฤ lumea ลtia cฤ Slฤvescu este o securistฤ. N-am bฤnuit-o niciodatฤ.
Aลฃi descoperit ลi alลฃi intelectuali care se aflau în relaลฃii încruciลate cu dvs. ลi cu Securitatea?
C.S.: Adevฤrul e cฤ nici nu m-am chinuit prea mult sฤ aflu astfel de lucruri, iar înainte de 1989 preferam sฤ mizez pe atitudinea lor corectฤ decât sฤ fiu suspicios. Nu voiam sฤ mฤ las intimidat de Securitate în nici un fel.
Cu ce ocazie l-aลฃi întâlnit pe Ion Iliescu?
C.S.: Nu l-am cunoscut înainte de 1989, dar am auzit despre el de la ambasadorul francez, care l-a menลฃionat ca pe viitorul lider al României. Sergiu Celac era atunci bun prieten cu ambasadorul Franลฃei la Bucureลti. Se afla la al doilea sau al treilea mandat în România, vorbea limba ลi avea mulลฃi prieteni aici.
Aลฃi intermediat legฤturi între anumiลฃi intelectuali ลi mass-media occidentalฤ, de exemplu Radio Europa Liberฤ?
C.S.: Nu, pentru cฤ nimeni nu mi-a cerut acest lucru.
I-aลฃi cunoscut pe cei ลase autori ai scrisorii care a ajuns la Europa Liberฤ în 1989?
C.S.: Doar pe Silviu Brucan, pe care l-am întâlnit în vara anului 1988 la o recepลฃie a Ambasadei Marii Britanii. Acolo gazdele m-au întrebat dacฤ vreau sฤ cunosc pe cineva în mod special ลi am zis cฤ aล vrea sฤ-l cunosc pe Brucan, cu care ambasadorii englez ลi american aveau o relaลฃie specialฤ. L-am întrebat dacฤ ar vrea sฤ ne vedem regulat, la câteva sฤptฤmâni, de exemplu, ลi el a spus cฤ da, dupฤ ce se va întoarce din cฤlฤtoria pe care urma sฤ o facฤ în afara graniลฃelor. Ne-am vฤzut dupฤ aceea, dar el nu mi-a spus niciodatฤ cฤ fusese la Moscova.
Ne-am vฤzut dupฤ aceea de mai multe ori, dar niciodatฤ seara, fiindcฤ îi era fricฤ sฤ nu-i dea cineva în cap. I-am propus atunci sฤ ne întâlnim sâmbฤta la micul dejun, la ora 8, era cam devreme, dar era plฤcut: ceai olandez, brânzฤ olandezฤ, ลuncฤ olandezฤ, dulciuri olandeze. Au fost întâlniri foarte interesante, am discutat despre perestroika, dacฤ va fi ลi în România sau nu etc. Oricum în martie 1989, la un dineu diplomatic, Brucan mi-a vorbit despre “vremuri interesante” ลi la aceeaลi cinฤ cineva de la ambasada americanฤ m-a chemat a doua zi la birou sฤ-mi spunฤ ceva interesant. Era înainte de 11 martie 1989 (data la care a fost transmisฤ la Radio Europa Liberฤ Scrisoarea celor 6).
A doua zi foarte devreme, fiindcฤ eram extrem de curios, am ajuns la Ambasada SUA, unde am primit o copie a Scrisorii celor 6. Dintre cei ลase semnatari îl cunoลteam doar pe Silviu Brucan; norocul meu a fost cฤ în acele zile venise din Olanda în România profesorul Sorin Alexandrescu: el m-a ajutat sฤ aflu repede cine sunt ceilalลฃi cinci, aลa cฤ am putut trimite o telegramฤ completฤ la Haga. Am aลteptat sâmbฤta întâlnirii cu Silviu Brucan, care a venit fix la 8 ลi am vorbit despre scrisoare. A fost ultimul nostru mic dejun, fiindcฤ în aceeaลi dupฤ-amiazฤ a fost arestat, dus la Securitate, interogat ลi apoi pus sub arrest la domiciliu în Dฤmฤroaia.
L-aลฃi vizitat acolo?
C.S.: Am încercat, dar strada era blocatฤ. L-am revฤzut dupฤ Revoluลฃia din 1989, când era cu un jurnalist englez, cฤruia voia sฤ-i dea o copie a Scrisorii celor 6 ลi el nu o mai avea, aลa cฤ
m-am dus sฤ i-o duc eu. Deveniserฤm prieteni buni, deลi mulลฃi mฤ avertizau cฤ e un om rฤu ลi cฤ soลฃia lui era chiar mai rea, fostฤ procuroare în vremea lui Gheorghiu Dej care anchetase oameni din Rezistenลฃฤ pentru care a pregฤtit condamnฤri la moarte. Prietenii mei îmi spuseserฤ cฤ are mulลฃi morลฃi pe conลtiinลฃฤ, dar eu nu am întâlnit-o niciodatฤ.
Când veniลฃi în România vฤ mai întâlniลฃi cu Mircea Dinescu, Andrei Pleลu ลi ceilalลฃi cu care eraลฃi în relaลฃii apropiate înainte de 1989?
C.S.: Cu Mircea Dinescu nu, pentru cฤ din pฤcate nu-mi place felul în care a evoluat: nu-mi place nici ce a scris dupฤ 1989, nici ce a fฤcut, nu-mi plac nici emisiunile pe care le fฤcea cu Stelian Tฤnase.