Sub presiunea crizei economice şi financiare din Uniunea Europeană, companiile româneşti îşi diversifică exporturile. Una dintre destinaţiile preferate de oamenii de afaceri români este Africa. Există mai multe explicaţii pentru acest fenomen, potrivit ambsadorului Daniel Tănase, şeful direcţiei care răspunde de Africa din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. În primul rând, este vorba de faptul că Africa dispune de resurse imense, iar pentru exploatarea lor a început o competiţie globală, la care participă şi România, ca ţară membră a Uniunii Europene. În plus, România are o foarte bună reputaţie în Africa, o reputaţie care a fost construită în perioada comunistă.
O zonă a globului în care suntem competitivi
Daniel Tănase afirmă că, după anul 1990, nivelul relaţiilor dintre România şi statele africane a scăzut, pentru că România a avut ca prioritate integrarea europeană şi cea euroatlantică, însă există o foarte bună bază pentru relansarea acestor relaţii. În total, există circa 50.000 de persoane, membre ale elitelor africane, care au fost educate în România şi care vorbesc româneşte. Unii dintre absolvenţii universităţilor româneşti au ajuns miniştri sau ocupă alte funcţii de decizie în economie şi în politică, iar aceştia sunt prietenii României. Apoi, pe pieţele africane, produsele româneşti sunt foarte competitive, a adăugat Daniel Tănase.
El afirmă că, în anul 2012, volumul schimburilor comerciale a ajuns la 2,5 miliarde de dolari americani. Din acesta, două miliarde de dolari au fost reprezentate de exporturile româneşti.
Adică, România a exportat de patru ori mai mult decât a importat din Africa, ceea ce duce la o balanţă net pozitivă a comerţului exterior românesc, care ajută, într-o oarecare măsură, şi la echilibrarea balanţei comerţului românesc în general. Companiile româneşti au sesizat oportunităţile oferite de Africa, iar în anul 2012, volumul comerţului exterior cu statele africane a crescut cu 30 la sută, faţă de anul 2011, a mai adăugat şeful direcţiei care răspunde de Africa din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. România a exportat cu precădere produse industriale. De asemenea, experţii români din domenii precum cel petrolier, al infrastructurii ori al construcţiilor au fost folosiţi de companiile multinaţionale angajate în Africa.
Export de democraţie
Ambasadorul Daniel Tănase a adăugat că ”dialogul cu Africa pe care îl are Uniunea Europeană se axează cu precădere pe problematica politică şi cea comercială”. Adică, statele Uniunii Europene doresc să ajute statele africane să evolueze spre democraţie, în baza unei paradigme noi, în care Europa şi Africa sunt văzuţi drept parteneri egali, în condiţiile în care până recent exista tentaţia europenilor de a trata într-un mod paternalist statele africane. De altfel, pe continentul negru a apărut şi o Uniune Africană, structurată după modelul Uniunii Europene, care devine tot mai mult un partener instituţional de încredere pentru statele europene.
Mai mult, Franţa şi-a exprimat disponibilitatea de a pregăti şi de a contribui financiar la dotarea unei forţe africane de reacţie rapidă, formată din 20.000 de militari, care să contribuie la stabilizarea unor focare de conflict şi în acţiunile de combatere a terorismului. Însă Franţa nu poate face singură acest lucru, ci are nevoie de sprijinul partenerilor săi din Uniunea Europeană, a spus Daniel Tănase.
Profesorul Sergiu Micşoiu, de la Universitatea Babeş-Bolyai, a spus, pe de altă parte, că există şi o atitudine aparte din partea companiilor occidentale, care preferă să lucreze cu dictatori africani care le oferă garanţia stabilităţii afacerilor, în loc să sprijine procesele democratice de pe continentul negru.
”Astfel, este demolat mitul care spune că evoluţia spre capitalism antrenează evoluţii democratice”, a adăugat Sergiu Mişcoiu. El a remarcat şi preferinţa unor şefi de stat africane spre China, care nu condiţionează accesul la capitaluri de evoluţii democratice ori de respectare a drepturilor omului.
