Marele savant Timotei Cipariu a fost membru fondator al Academiei Române, dar şi unul dintre cei care au condus destinele ASTRA.
Unul dintre iluştrii savanţi români din secolul XIX, azi aproape uitat, este Timotei Cipariu. El a fost supranumit ”părintele filologiei române”. Însă Timotei Cipariu nu a fost tipul cercetătorului care stă şi scrie în bibliotecă. El şi-a asumat şi o implicare profundă în destinul poporului român. Prieten cu Avram Iancu, cu Alexandru Papiu – Ilarian, cu Simion Bărnuţiu, cu George Bariţiu sau cu August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu a fost unul dintre liderii revoluţionarilor români de la 1848 – 1849 din Transilvania.
Mai întâi, el a fost ales în conducerea Marii Adunări Naţionale din 15 mai 1848. Pentru că era cel mai erudit dintre liderii revoluţionari, Timotei Cipariu a fost inclus în delegaţia naţiunii române, trimise la Viena, pentru a prezenta doleanţele românilor ardeleni. Întors în Transilvania, el a făcut parte din Comitetul Naţional Român, cu sediul la Sibiu, care a condus o perioadă teritoriile din Transilvania aflate sub controlul românilor. Acest Comitet Naţional Român a fost un adevărat guvern românesc al Transilvaniei, până în momentul ocupării principatului de către armata maghiară condusă de marele general polonez Józef Bem. Serviciile aduse naţiunii române au fost recunoscute oficial în perioada 1863-1864, când Timotei Cipariu a devenit membru al Dietei Transilvaniei din Sibiu.
Sfârşitul Revoluţiei nu a însemnat şi încheierea activităţii publice a lui Timotei Cipariu. Peste Carpaţi, el a pus umărul la crearea unei instituţii fundamentale pentru proaspătul stat român: Academia Română, o instituţie a cărui prestigiu avea să fie egalat doar de cel al Casei Regale. De asemenea, în Transilvania, care era o parte a Austro-Ungariei, Timotei Cipariu a fost mai întâi vicepreşedinte, apoi preşedinte al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român – ASTRA.
Produsul intelectual al Blajului
Timotei Cipariu a fost unul dintre cele mai reuşite produse intelectuale ale Şcolilor Blajului. Născut în satul Pănade din comitatul Târnava Mică, el a luat de mic drumul Micii Rome. El a absolvit mai întâi studiile gimnaziale, apoi cele filosofice şi cele teologice la Blaj.
Şcolile Blajului erau organizate după modelul Romei, care încă mai funcţionează în universi-tăţile pontificale, unele dintre cele mai prestigioase din lume. Hirotonit preot greco-catolic în 1827, el a fost numit profesor la Gimnaziu, apoi la Seminarul teologic. Timotei Cipariu a devenit director al Gimnaziului, apoi ins-pector al şcolilor blăjene.
Între 1833 şi 1866, Timotei Cipariu a fost şi director al Tipografiei Arhidiecezane a Blajului. Din anul 1842, Timotei Cipariu a fost canonic, iar apoi prepozit capitular al Arhiepiscopiei Greco-Catolice de Alba Iulia şi Făgăraş. Deşi şi-a făcut toate studiile în Blaj, el a reuşit să înveţe limbile latină, greacă, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, engleză, maghiară şi germană. Întreaga sa avere şi-a investit-o în cărţi. Timotei Cipariu a lăsat în urma sa una dintre cele mai bogate biblioteci particulare din Transilvania. Marele intelectual blăjean a editat, din 1847, ziarul Organul luminărei. Acesta a fost primul ziar românesc tipărit cu litere latine, într-o perioadă în care românii din Valahia şi din Moldova foloseau încă alfabetul chirilic.
Practic, prin cărţile sale, prin activitatea de profesor şi de ziarist, Timotei Cipariu a modelat, ca nimeni altul până la el, expresia literară a limbii române. Marele canonic al Blajului a fost, în 1866, anul urcării pe Tron a Principelui Domnitor Carol I, viitorul Rege Carol I al României, unul dintre fondatorii Academiei Române. În perioada 1877-1887, adică în ultimii 10 ani de viaţă, el a condus şi ASTRA, cea mai importantă societate culturală a românilor ardeleni din secolul XIX şi din prima jumătate a secolului XX, societate care a avut un rol extraordinar în trezirea conştiinţei naţionale a românilor.
