Ambasadorul Republicii Moldova în România, Iurie Reniţă, crede că în viitor şi separatiştii nistreni vor fi convinşi că e mai bine să meargă spre o piaţă predictibilă, precum cea comunitară, decât să rămână ancoraţi în relaţia cu Rusia. Speranţa diplomatului moldovean se întemeiază pe faptul că, în ultimii doi ani, Transnistria duce aproape 50 la sută din exporturile ei spre UE. Pe de altă parte, Iurie Reniţă spune că embargourile succesive impuse de Federaţia Rusă Republicii Moldova au ajutat ţara să-şi diversifice pieţele. La sfârşitul săptămânii viitoare, liderii de la Chişinău vor semna la Vilnius Acordurile de la Liber Schimb şi de Asociere cu Uniunea Europeană, dar cu toate acestea R. Moldova va continua să rămână în Comunitatea Statelor Independente (CSI): “Nu ne permitem, totuşi, riscul de a rupe relaţia estică neavând încă o relaţie aşezată şi ireversibilă cu Bruxelles-ul”, declară ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti. Iurie Reniţă precizează, în plus, că “pe agenda politica a Chişinăului nu figurează astăzi unirea R. Moldova cu România”.
Vicepremierul rus, Dimitri Rogozin, a declarat zilele trecute că semnarea unui acord de asociere Republica Moldova-UE ar putea duce la „dezgheţarea“ conflictului transnistrean şi la o „slăbire a statalităţii moldoveneşti“. Aveţi informaţii că se pregăteşte ceva?
I.R.: Nu împărtăşim această opinie, dar aş aminti ce a spus şi premierul Republicii Moldova, dl Iurie Leancă, în legătură cu situaţia respectivă: exprimă sau nu vicepremierul rus o poziţie oficială? Cel mai important este să ne menţinem calmul şi să găsim o soluţie pentru chestiunea transnistreană. Nu agreez termenul de „conflict transnistrean“, fiindcă nu există nici un conflict, iar oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului trec nestingheriţi de o parte şi de alta, doar autorităţile locale din zonă au o altă abordare şi o altă politică.
Există totuşi un conflict, cel puţin la nivel declarativ, iar Comitetul Securităţii de Stat, care este serviciul secret al Transnistriei a transmis un comunicat de presă potrivit căruia autorităţile de la Chişinău ar pregăti “provocări” în perioada Summit-ului de la Vilnius. E o formă de acoperire pentru ameninţările despre care vorbea Rogozin?
I.R.: Chişinăul a demonstrat pe parcursul anilor că abordează relaţia cu Tiraspolul cu mult calm, prin dialog şi nici nu poate fi vorba despre cele pomenite de comunicatul de presă amintit. Mai degrabă, acest lucru se înscrie în contextul mai general de a nu permite Republicii Moldova înaintarea spre UE.
Ar putea să se producă?
I.R.: Nu cred, chiar dacă va încerca cineva, noi avem suficientă răbdare şi chibzuinţă de a le depăşi cu calm. Recunoaştem că situaţia este dificilă atât pe relaţia Chişinău-Tiraspol, dar şi în context mai general. Opţiunea fermă a Republicii Moldova a marcat profund prezentul, dar mai ales viitorul zonei în care se află ţara mea.
Credeţi că ar mai fi posibil un război ca cel ruso-georgian din 2008?
I.R.: Nu, în nici un caz. Chişinăul este deschis spre dialog. Am demonstrat-o cu prisosinţă în permanenţă. Din 2009, de altfel, au fost înregistrate, câteva succese, care nu au fost posibile în perioada în care comuniştii erau la putere. Tiraspolul este, însă, un partener dificil, dar chiar şi aşa am rezolvat mai multe probleme economice. Un argument cât se poate de concludent: în ultimii doi ani, peste 50 la sută din exporturile din Transnistria au mers în ţările UE. Sesizaţi o situaţie politică diferită de cea economică?
E un paradox?
I.R.: Da, ideologic Transnistria se plasează ferm în spaţiul CSI şi al Uniunii Vamale Euroasiatice, dar realităţile economice ne arată altceva, pentru că şi oamenii de afaceri de la Tiraspol se orientează spre o piaţă previzibilă. Apropierea Republicii Moldova de UE a marcat şi regiunea transnistreană, care găseşte tot mai multe motive să se îndrepte, cel puţin din raţiuni economice, spre Vest, în vreme ce piaţa estică este tot mai restrictivă şi după blocarea vinurilor moldoveneşti acum se încearcă şi oprirea produselor agricole de către Rusia: o acţiune total nejustificată şi reprobabilă.
Kievul a anunţat că vrea să deschisă un consulat la Tiraspol. Este vorba de un joc în sprijinul Moscovei sau o tendinţă a Ucrainei de a-şi extinde influenţa în această zonă?
I.R.: Au mai fost solicitări şi din partea Rusiei în acest sens. Există o disponibilitate mare a Republicii Moldova de a deschide consulate şi ale altor ţări, chiar şi la Tiraspol, dar numai atunci când Chişinăul va avea un control efectiv asupra Transnistriei. Angajamentul nostru internaţional (Convenţiile de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice şi consulare) nu ne permite deci să acceptăm consulate ale unor terţi pe acest teritoriu pe care nu-l controlăm. În schimb, nu există nici un fel de restricţii, în celelalte părţi ale Republicii Moldova.
Faptul că Ucraina insistă să deschidă un consulat în Transnistria vi se pare fair play?
I.R.: Există un interes firesc al Ucrainei pentru că sunt mulţi cetăţeni de etnie ucraineană, unii chiar cu paşapoarte ucrainene. Solicitarea noastra e cât se poate de simplă: ajutaţi-ne să restabilim controlul efectiv asupra acestui spaţiu şi nu va exista nici o problemă.
Interesul care apropie SUA şi România este limitarea puterii Rusiei, spunea George Friedman, fondatorul agenţiei Stratfor. Se poate spune că Rusia este o putere în ascensiune?
I.R.: Faptul că există o competiţie între Rusia şi SUA este ceva binecunoscut. Problema este în ce măsură noi acceptăm ca interesele lor să armonizeze cu ale noastre. Avem probleme cu Federaţia Rusă şi o excelentă colaborare cu SUA, pe care am vrea să o consolidăm şi să ajungem şi noi să avem cum are România, un parteneriat strategic. Şi cu Rusia ne-am dori relaţii foarte bune, dar, din păcate, avem subiecte nerezolvate care afectează realităţile noastre: Transnistria, prezenţa armatei şi a echipamentelor militare ruseşti în această regiune care aparţine Republicii Moldova.
R. Moldova este membră a CSI şi va parafa săptămâna viitoare la Vilnius Acordurile de asociere şi de Liber Schimb cu UE. Cum se împacă aceste două direcţii?
I.R.: Pentru moment se împacă bine, de vreme ce atât UE, cât şi CSI ne permit să valorificăm economic produsele noastre. Legătura noastră cu CSI este una economică şi socială, nu şi politico-militară. Optăm pentru o integrare cât mai repede în UE, dar ştim că urmează o perioadă de tranziţie, pe care ne-o dorim cât mai scurtă. Nu ne permitem, totuşi, riscul de a rupe relaţia estică, neavând încă o relaţie aşezată şi ireversibilă cu Bruxelles-ul. Trebuie să recunoaştem că, deocamdată, drumul R. Moldova spre UE nu este unul ireversibil. Noi nu avem, aşa cum a avut România o Declaraţie de la Snagov (21 iunie 1995), prin care toate partidele să fie de acord cu direcţia spre UE. După semnarea şi ratificarea acordurilor e posibil ca procesul respectiv să devină ireversibil.
Şeful Comisiei Europene, José Manuel Barroso spunea că ţara nu poate fi în acelaşi timp într-un acord de Liber Schimb cu UE şi într-un alt acord similar cu o altă comuniate de state, cum este CSI.
I.R.: Suntem absolut de acord cu acest principiu. Când vom fi eligibili pentru aderare la UE, atunci vom decide, dar până atunci nu cred că ne putem permite şi am să vă dau un exemplu: noi am fi de acord să implementăm chiar de astăzi Pachetul energetic III al UE, dar realitatea nu ne permite, pentru că Republica Moldova este dependentă 100 la sută de gazele ruseşti şi în proporţie de 80 la sută de energia electrică. Noi, pe moment, nu avem capacităţile tehnice de a ne integra în alt sistem. Ce s-a întâmplat anul trecut când Ucraina şi termocentrala de la Cuciurgan (Transnistria) au decis să ne majoreze preţurile? Evident că am încercat aici, în România, să găsim un ajutor, dar capacităţile tehnice de a prelua energie electrică românească în Republica Moldova sunt doar de 30 la sută.
Pentru că nu există suficiente reţele interconectate.
I.R.: Exact. Abia acum am demarat acţiuni concrete. Şi în această săptămână aşteptăm să fie pusă în funcţiune reţeaua Fălciu-Goteşti, care va lega piaţa electrică moldovenească de cea românească şi europeană. Deci, dacă ne-am detaşa astăzi de piaţa estică, ar avea UE sau România capacitatea tehnică să ne ajute? De aceea lucrurile trebuie făcute pas cu pas. Gazoductul, de pildă, are un profund mesaj politic, dincolo de cel economic, iar Republica Moldova îşi consolidează independenţa energetică, fiindcă la Moscova nu prea putem negocia preţul gazului, de vreme ce acolo se află singurul nostru furnizor şi din start trebuie să accepţi o stare de fapt. La fel s-a întâmplat şi cu vinurile: în 2006 Republica Moldova exporta peste 85 la sută din vinuri în Federaţia Rusă, astăzi exportăm doar în jur de 25 de procente.
Ca rezultat al embargourilor impuse de Moscova. Efectul a fost mai degrabă bun.
I.R.: Exact, tot răul a fost spre bine şi ne-am diversificat pieţele: nici o ţară n-ar trebui să deţină mai mult de 30 la sută din exporturile moldoveneşti. Embargoul din această toamnă a produs o solidaritate extraordinară din partea UE. Comisia Europeană a propus eliminarea cotei la vinurile moldoveneşti pe piaţa comunitară şi totul a fost în favoarea noastră, fiindcă în condiţii normale erau mult mai multe etape care urmau să fie parcurse. Restricţiile de pe piaţa estică ne-au mobilizat pe noi, dar şi România a manifestat o solidaritate extraordinară. Expoziţia de vinuri moldoveneşti de la Palatul Parlamentului a fost, de asemenea, un sprijin politic pentru Republica Moldova. Urmează ca şi agenţii economici să se mobilizeze în această conjunctură foarte favorabilă şi i-aş invita pe producătorii moldoveni de vin să devină mult mai activi pe piaţa românească unde vinurile lor sunt cerute. 4 la sută din vinul nostru ajunge în România şi tot atâta în Polonia, dar noi ne-am dori să aducem pe piaţa românească cel puţin 10-15 procente.
Credeţi că interconectările energetice România-R. Moldova sunt întârziate?
I.R.: Ne-am fi dorit să le fi avut acum câţiva ani. Cu trei-patru interconectări R. Moldova-România, moldovenii şi-ar putea asigura independenţa energetică. Abia în a doua parte a anului viitor vom putea, spre exemplu, valorifica o parte din capacitatea gazoductului Iaşi-Ungheni.
Deci dacă Rusia se supără după Summit-ul de la Vilnius şi închide robinetul cu gaz, aşa cum ameninţa vicepremierul Dimitri Rogozin, România nu poate face nimic, iar gazoductul nu va fi gata în această iarnă?
I.R.: Asta-i realitatea! Până la finele lui decembrie abia vor fi instalate ţevile. Urmează şi alte opraţiuni şi la vară vor putea fi făcute primele probe.
Deci abia la iarna viitoare veţi beneficia de gaz din România, dar până atunci ce faceţi dacă se închide robinetul dinspre Rusia?
I.R.: Da, sperăm să avem între 15 şi 20 de procente din necesar şi să căutăm şi alte variante de diversificare. Ne dorim ca anul viitor să dăm în folosinţă linia electrică Isaccea-Vulcăneşti, care ar însemna până la 30 la sută din necesarul R. Moldova. După mine, R. Moldova şi România ar fi trebuit să înceapă mai demult o colaborare economică intensă, în loc să se fi complăcut în discursuri lirice, fiindcă adevărata integrare a celor două ţări se face începând cu economia.
E responsabilitatea României să se ocupe mai mult de aceste interconectări?
I.R.: Responsabilitatea este pe ambele maluri ale Prutului. Poate că şi dacă mesajul dinspre Chişinău ar fi fost mai ferm anii trecuţi, lucrurile se mişcau mai repede. Bucureştiul răspunde foarte bine în ultima perioadă solicitărilor noastre.
Simţiţi că relaţia România – R. Moldova este în creştere?
I.R.: Incontestabil. Dialogul politic este foarte dinamic: în ultimii 3 ani au fost peste 350 de vizite în ambele sensuri, inclusiv a experţilor în cele mai varii domenii. Nu există problemă bilaterală căreia să nu-i fi găsit o soluţie.
Există cel puţin una, ridicată şi de Traian Băsescu: de ce coaliţia aflată la putere la Chişinău, la fel ca PCRM odinioară, nu vrea să modifice Art. 13 din Constituţie, cel referitor la limba moldovenească?
I.R.: Potrivit procedurilor legale, coaliţia actuală, dar nici cea precedentă, nu au avut o majoritate suficientă pentru a modifica Constituţia. Segmentul din populaţie care susţine că vorbeşte limba moldovenească este mai restrâns decât cel care consideră că vorbeşte româneşte.
Premierul Leancă ce limbă vorbeşte?
I.R.: Şi eu, şi premierul Leancă, şi preşedintele Timofti şi foarte mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova vorbesc limba română.
Traian Băsescu le-a transmis moldovenilor în mod direct „cereţi unirea şi o veţi avea“. Vă incomodează în diversele dvs. demersuri diplomatice această declaraţie?
I.R.: Pentru cei mai mulţi moldoveni integrarea europeană înseamnă revenirea alături de România în spaţiul european, care este principalul nostru susţinător spre UE. Pe agenda politică a Chişinăului nu figurează astăzi unirea Republicii Moldova cu România.
Ridicarea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova care călătoresc în UE înseamnă un premiu şi mai multe obligaţii pentru Chişinău, care mai are încă multe de făcut mai ales în reformarea justiţiei.
I.R.: R. Moldova a îndeplinit criteriile legale şi le implementează pe cele tehnice, dar, într-adevăr, mai sunt necesare reforme legate de ministerul Justiţiei, cel al Internelor şi de luptă împotriva corupţiei. Este importantă determinarea clasei politice pentru finalizarea reformelor în domeniul justiţiei. Cred că vom demonstra că suntem nişte parteneri credibili.
În ce fel vă afectează un eşec al Ucrainei la Vilnius?
I.R.: Permiteţi-mi să fiu mult mai optimist, deoarece ne dorim să împartăşim cu Ucraina aceeaşi zonă de prosperitate şi de valori europene.
