Creşterile de taxe şi impozite precum şi inventarea unor impozite noi erau previzibile în condiţiile incompetenţei şi corupţiei guvernului condus de Victor Ponta. Ceea ce nu era previzibil este dispreţul nemăsurat faţă de cetăţeanul român al acestui prim-ministru şi al acestei Puteri pe care îl scot la lumină noile taxe şi impozite. De acum nu mai este vorba numai de incompetenţă şi corupţie ci despre un plan deliberat de a schilodi economia naţională şi de a-i transforma pe români dintr-o naţiune de cetăţeni liberi într-una de supuşi dependenţi de oligarhia de stat.
Despre stânga se spune că iubeşte umanitatea dar urăşte oamenii. Că este generoasă şi preocupată de bunăstarea unor entităţi abstracte, grupate în diverse categorii statistice şi/sau ideologice, dar că urăşte şi dispreţuieşte omul viu, concret, persoana individuală, care cumva o împiedică prin nevoile sale mărunte şi obişnuinţele sale meschine să împlinească binele general. Puterea noastră socialistă nu face excepţie. Toate creşterile de taxe şi impozite precum şi taxele inventate de guvern au o singură ţintă: cetăţeanul român şi companiile mici şi mijlocii de care depinde bunăstarea acestui cetăţean. Marile corporaţii sunt menajate.
Când scriam aici că Ponta doreşte să instaureze un Etatism Corporatist de inspiraţie fascistă, am fost acuzaţi de exagerare. Mai citiţi o dată un fragment din testamentul politic lăsat de Adrian Năstase lui Ponta: „A sosit momentul să depăşim complexele ideologice ale perioadei de tranziţie.
În timp ce se spunea că viitorul îl reprezintă companiile mici şi mijlocii, „small is beautiful”, nu-i aşa, în lume s-au format cele mai mari corporaţii.
S-a tot repetat că statul este prost administrator, iar soluţia miraculoasă este privatizarea, încât chiar şi unii dintre noi au ajuns să creadă acest lucru. În acest timp, alte state şi-au consolidat companiile de stat, cu un management performant, devenind jucători regionali ori globali.
Ani de zile am fost învăţaţi cât de bune sunt „pieţele libere”, în timp ce alţii aplicau protecţionismul economic. La lecţia de economie politică de tip capitalist ne-a fost spus cât sunt de rele monopolurile de stat, cum trebuie ele sparte şi privatizate în folosul, culmea, al altor companii de stat!”
De unde rezultă cât se poate de clar că în viziunea lui Năstase, transmisă cu limbă de moarte politică lui Ponta, viitorul economic îl reprezintă marile companii de stat, monopolurile de stat şi protecţionismul, în vreme ce proprietatea privată, companiile mici şi mijlocii şi, în general, iniţiativa privată nu fac decât să stea în calea marşului naţional spre măreţie şi bunăstare. Un exemplu de cum stă omul viu în calea progresului umanităţii.
L-aţi văzut pe Ponta mestecându-şi cu ură limba în timp ce îl acuza pe Băsescu că ar fi „vândut interesele naţionale” pentru că s-a angajat în numele României să respecte Pactul Euro Plus, care limitează drastic deficitele şi creează cadrul pentru eliminarea decalajelor de competitivitate între statele europene? Bănuiam de mult că Ponta şi useliştii urăsc Pactul Fiscal, condiţionările Comisiei Europene şi canoanele puse de acordurile cu FMI şi că nu le-ar plăcea nimic mai mult decât să dea de pământ cu toate pretenţiile lor şi să le arate uşa cu un gest obscen. Nimic nu le-ar plăcea mai mult decât să vină la televizor, unde se face cam 85% din guvernare şi să declare „Să-şi vază de trebile ei, Europa!”. Dar, deocamdată nu pot pentru că fără banii Europei şi ai FMI ar da ţara faliment, aşa că sunt siliţi să joace această comedie în care se arată „scrofuloşi la datorie”. Dar să nu ne facem iluzii: Altele au ei în inima lor…
Nimic nu le-ar plăcea mai mult decât să crească deficitele, inflaţia şi cheltuielile de la buget pentru că aceasta ar fi cea mai rapidă metodă de a pune în operă proiectul de inginerie socială enunţat de Năstase: Falimentarea rapidă a micilor întreprinderi private, concentrarea puterii economice în câteva monopoluri de stat care, bine controlate politic, să poată concura cu marile concerne străine, menţinerea populaţiei într-o stare veşnică de dependenţă faţă de Stat, care să împartă beneficii sociale, privilegii şi binecuvântări în funcţie de interesul de stat. „E timpul să depăşim complexele ideologice”, îndemna Năstase. În societatea visată de el cetăţeanul autonom, liber să îşi asume riscuri, să câştige dar şi să piardă este o relicvă care trebuie abandonată. Viitorul aparţine „categoriilor sociale” care au înţeles să dea libertatea individuală la schimb cu protecţia din partea Statului, care le asigură o siguranţă minimă, dar niciodată mai mult.
Ponta nu poate însă să pună în aplicare acest plan dintr-o dată, aşa că o face treptat. Prigoana declanşată de guvern împotriva IMM-urilor în numele combaterii evaziunii fiscale face parte din acest plan. Nu colectarea îl interesează pe el ci să facă viaţa acestor antreprenori imposibilă astfel încât să renunţe la iniţiativă. Creşterea salariului minim nu serveşte niciunui salariat concret, pentru că nimeni nu este plătit cu salariul minim pe economie şi declară acest lucru la ANAF. Ceea ce face creşterea salariului minim este să descurajeze antreprenorii mici să angajeze oameni la vedere şi să îi forţeze să devină evazionişti, iar pe bieţii salariaţi îi forţează să lucreze la negru. Banii pe care salariul minim îi va aduce la buget au un cost economic şi individual mult prea mare, dar asta nu îi deranjează pe Ponta şi Voinea, pentru care oamenii sunt statistici. La fel, noua taxă pe construcţii speciale – noul fumărit marca Ponta – precum şi impozitul pe stâlpi, borne şi indicatoare (să-l numim „stâlpărit”), care, sperăm, să rămână în istorie legate pentru totdeauna de numele lui Ponta, nu sunt altceva decât partea statului din jefuirea buzunarului individului prin creşterea facturilor la utilităţi. Cum cetăţeanul trebuie să se încălzească şi să îşi plătească factura la energie, şi cum companiile tot măresc preţurile, taxele pe coşuri de fum (fumăritul) şi pe stâlpi (stâlpăritul) reprezintă „taxa de protecţie” pe care şi-o ia guvernul ca un naş mafiot din aceste facturi. Ceea ce surprinde este cinismul şi dispreţul faţă de cetăţean cu care se face acest lucru. Ponta loveşte sistematic acolo unde îi doare mai tare pe cetăţeanul obişnuit şi micul lui business: La apă, gaze, energie electrică, energie termică şi la carburanţi (cu creşterea accizelor). Culmea cinismului este ştirea despre interzicerea acordării de produse gratuite pe bază de alcool şi tutun sub motiv că reprezintă bunuri accizabile şi acordarea lor gratuită aduce prejudicii bugetului. Adică, dragi băutori de bere, nu vă mai uitaţi sub capac în speranţa că aţi câştigat o doză gratis, că vă faceţi vinovaţi de evaziunea fiscală. Dacă nu vă convine, ieşiţi cu pet-urile în Piaţa Universităţii!
Lăsând însă, gluma deoparte, această interdicţie meschină dă măsura gradului în care Statul, sub administrarea lui Ponta şi a USL este dispus să intre cu picioarele în viaţa privată a individului şi să-şi facă simţită autoritatea şi în toate colţurile ei astfel încât noţiunea însăşi de viaţă privată să fie golită de sens. Această „filizofie” USL a fost exprimată cel mai bine de „înţeleptul” Klaus Iohannis care a afirmat public că „i se pare corect să se impoziteze tot ce se poate impozita”. Cum absolut tot ceea ce ţine de traiul de zi cu zi al individului se poate impozita, trebuie să ne aşteptăm ca oligarhia care a pus stăpânire pe România să le facă viaţa cetăţenilor un iad fiscal. Obstinaţia maniacală cu care este ţintit individul, familia şi micile afaceri de familie demonstrează că nu este o întâmplare. Este un gest politic deliberat pentru subminarea libertăţii şi întărirea unui stat despotic.
