Aflat pe Calea Victoriei, Muzeul Național de Istorie a României are o ofertă generoasă pentru publicul interesat de începuturile vieții pe teritoriul României de azi.
În Sala Tezaurului Istoric, de pildă, sunt expuse peste 3.000 de piese deosebite, unele unicat, realizate din metale şi pietre preţioase aparţinând unor civilizaţii care au existat, de-a lungul timpului, pe teritoriul actual al ţării noastre sau ilustrând evenimente şi activitatea unor personalităţi istorice din vremurile trecute.
În cele 40 de vitrine ale expoziţiei permanente “Tezaur Istoric” pot fi admirate obiecte de cult, bijuterii, obiecte religioase şi tezaure care ilustrează istoria poporului român din cele mai vechi timpuri până în era contemporană. Expoziţia “Tezaur Istoric” găzduieşte și numeroase obiecte ce au aparţinut Familiei Regale, printre care coroana regilor Carol I şi Ferdinand I, coroanele reginelor Elisabeta şi Maria, cartea conţinând poemul „Wanderstab” (“Toiagul de călătorie”), scris de Regina Elisabeta (cunoscută şi sub pseudonimul artistic Carmen Sylva), sceptrul Regelui Ferdinand I şi buzduganul Regelui Carol al II-lea, bomboniera din argint realizată de Paul Telge pentru Regele Carol I, fructiera din argint aurit realizată de Paul de Lamerie şi serviciul de birou, precum şi casetele de bijuterii ale Reginei Maria, bijuterii şi multe alte obiecte primite în dar de Familia Regală. Alături de acestea, un plus de distincţie, coborând din alte timpuri, amintind de petrecerile nocturne la lumina candelabrelor de cristal, moda diamantelor şi a briliantelor, făcând să strălucească misterios orice doamnă din înalta societate este exemplificată în expoziţie de piese de o rară frumuseţe, printre care se numără şi o brăţară semnată de Casa de bijutieri Cartier. Topaze, safire, rubine, smaralde, alăturate diamantelor şi briliantelor, în monturi superbe din metale preţioase, cu alte cuvinte o lume radiantă – iată secretul rafinamentului în arta giuvaergeriei între secolele al XIX-lea şi prima parte a secolului al XX-lea.
Podoabe vechi
Lucrate cu precădere din aur şi descoperite în Dacia romană şi în Scythia Minor (Dobrogea), podoabele epocii romane din expoziţia „Tezaur Istoric“ sunt ilustrative pentru diversitatea modelelor folosite în această zonă şi, de cele mai multe ori, au forme ce trimit către o serie de seturi tipologice regăsite pe spaţii mai largi din cuprinsul imperiului. În contextul lumii romane, podoabele reprezintă o varietate a artelor miniaturale ale căror principale beneficiare erau femeile, care, aşa cum aflăm din prezentarea dezaprobatoare a lui Plinius cel Bătrân, „purtau aur pe braţe şi pe toată întinderea degetelor, la gât, în urechi, în împletitura cozilor”.
