Dacă, acasă, pălăvrăgeala televizată inconsistentă, desele contraziceri flagrante, miştocăreala ridicată la rang de discurs public au devenit un loc comun, pentru principalii noştri parteneri din Europa şi America acest comportament este îngrijorător şi exasperant.
S-a scris mult despre recenta vizită a lui Victor Ponta la Washington. Nu atât despre vizita în sine, pentru că, dacă excludem întâlnirea cu vicepreşedintele Joe Biden, nu s-a mai întâmplat nimic altceva semnificativ, cât mai ales despre zgomotul mediatic care a însoţit-o. În rest, ca să treci oceanul pentru a te întâlni cu conducerea Chevron din România nu pare deloc o idee de aplaudat, iar aşa-zisa agendă economică, inconsistentă şi nepregătită serios, intră în aceeaşi categorie.
Dezbaterea din ţară s-a concentrat pe întâlnirea Ponta-Biden. De fapt, pe ce a spus sau nu a spus primul ministru că s-a discutat cu acest prilej. În mare, d-l Ponta a făcut ceea ce face permanent şi la Bucureşti: declaraţii care se contrazic flagrant, plus obişnuitele glumiţe îndoielnice din arsenalul său tradiţional. Între altele, într-o manieră fudulă şi copilărească, premierul s-a grăbit să ne informeze că la Washington doar el contează, preşedintele fiind un fel de relicvă istorică. Ceea ce i-a determinat pe americani să pună lucrurile la punct, făcând corecţiile necesare într-o formulă nu tocmai măgulitoare pentru Victor Ponta. Acesta este mesajul simbolic pe care a vrut să-l transmită telefonul dat de Joe Biden lui Traian Băsescu. Cum Casa Albă ştie foarte bine că mandatul acestuia din urmă expiră peste un an, acest tip de semnal e, în acelaşi timp, şi expresia exasperării Washingtonului faţă de comportamentul imatur şi neserios al primului ministru.
Citeşte continuarea articolului în Revista 22.
