În momemntul închiderii, oferta publică Romgaz era suprasubscrisă pe tranşa micilor investitori de peste 14 ori. Concluzii? Dubla listare nu s-a justificat iar creditele acordate cu generozitate de BCR, Raiffeisen, Banca Transilvania pentru clienţii de top au contribuit la ducerea în derizoriu a plasamentelor investitorilor fără “spate”.
“Nu sunt bani pe piaţa românească” e un clişeu ce îşi dovedeşte încă o dată eroarea. Când există interes, promovare (nu ne referim aici la bannere ci la articole bine ţintite în presa de specialitate) şi marfă în galantarele bursei, banii apar repede. Am asistat la un fenomen asemănător la oferta publică a Transgaz, când retailul şi-a suprasubscris cota de 30 de ori. La Romgaz, în perioadă de criză şi cu o cu totul altă dimensiune a companiei, retailul ar fi putut cumpăra integral cele 57,8 milioane de acţiuni scoase la vânzare de stat. Cum a avut la dispoziţie doar 15% din acestea, se va mulţumi cu mai puţin de o acţiune la fiecare 14 subscrise. Câteva concluzii se impun aici:
*Recomandarea dublei listări, la Bucureşti şi Londra s-a dovedit greşită. Piaţa locală a avut potenţialul de a acoperi singură oferta, dovadă ce s-a întâmplat pe tranşa “mică”. Sigur, nu toţi aceşti bani au fost scoşi din bancă pentru acţiuni Romgaz. Cel puţin în ultimele zile ale ofertei, când era clar că vom asista la suprasubscriere consistentă, mulţi au plusat, au adus mult ca să primească măcar puţine acţiuni. Chiar dacă cota de 15% se suplimentează la 20% sau 25% în final, proiectul atragerii unui număr cât mai mare de mici investitori la bursă cu ocazia IPO-ului Romgaz poate eşua. De ce investitori e vorba când vei primi la 100 de acţiuni subscrise (cantitatea minimă) doar 7? Cu 7 acţiuni te numeşti investitor?
*Abuzul de credite preferenţiale acordate propriilor clienţi de private banking de bănci de top gen Raiffeisen, BCR, Banca Transilvania va crea frustrare printre micii investitori care se văd diluaţi cu ajutorul levierului (scrisori de garanţie bancară, credite garantate cu valoarea portofoliului de acţiuni, etc) obţinut de aceştia. Poate că autorităţile vor interzice aceste practici în cazul viitoarelor oferte (la Hidroelecrtica ar putea fi unu interes la fel de mare). Nu sunt profitabile pentru dezvoltarea bursei deşi pot ajuta la formarea unui preţ mai mare
* Statul va profita de suprasubscriere pentru a umfla preţul final. Dacă ponderea retailului va urca la 20-25% cum se zvoneşte, atunci preţul la care se închide oferta Romgaz va fi mai mare, deoarece micii investitori au subscris la un preţ fix de 32 lei/acţiune iar marii investitori au putut alege unul între 24-32 lei (majoritatea s-au situat în prima jumătate a intervalulului conform unor surse din piaţă).
Ce se va întâmpla mai departe? Cum suprasubscrirea de la Romgaz seamănă cu ce s-a întâmplat la Transgaz în urmă cu câţiva ani, traiectoria preţului poate fi asemănătoare (atunci oferta s-a închis la 190 lei/acţiune iar în prima zi de tranzacţionare cotaţiile urcaseră la 330 lei). Cu alte cuvinte, poate fi mai profitabil să se marcheze profitul în primele zile decât ca micii investitori să-şi transforme deţinerile în investiţie de portofoliu (îşi pot eventual răscumpăra acţiunile ulterior la un preţ mai mic).
