În cazul în care compania ar extrage gaz la nivelul producţiei anului trecut şi la preţurile de vânzare din 2012, şi asta până la epuizarea rezervelor dovedite şi probabile (încă 12 ani), micii acţionari ar acumula din dividende doar 27,3 lei/acţiune, deşi subscriu la preţul maxim din ofertă, de 32 lei. Variabilele apar o dată cu liberalizarea preţurilor şi influenţa asupra cererii, politica de redevenţe, taxarea profiturilor.
În această perioadă suntem bombardaţi cu tot soiul de reclame şi îndemnuri de a deveni investitori participând la oferta publică Romgaz. Cine are economii de cel mult de 320.000 lei va participa pe tranşa de retail, unde micii investitori pot subscrie între 100 şi 10.000 acţiuni la preţ fix, de 32 lei/acţiune. Preţul la care vor primi însă acţiunile poate varia între 24 şi 32 lei în final, deoarece valoarea la care se închide oferta este determinată de preţurile la care vor subscrie marii investitori, cei care au alocate 85% din titlurile din ofertă (ei pot alege preţul de subscriere între limitele intervalului amintit mai sus). Ce primesc micii investitori pentru cei 32 lei plătiţi pentru o acţiune subscrisă?
Dividendul din 2012 a fost de 2,7 lei/acţiune brut, deci 2,3 lei net. Dacă Romgaz ar extrage cantitatea de gaze din 2012 (5,6 miliarde metri cubi), rezervele dovedite şi probabile i-ar asigura exploatarea pentru 12 ani. Asta pentru că rezervele dovedite sunt de 62 miliarde mc, iar cele probabile de aproximativ 13 miliarde mc (în acest din urmă caz probabilitatea exploatării integrale este însă de numai 50%, conform prospectului).
Trăgând linie, plăteşti în final între 24 şi 32 lei acţiune, primeşti din dividende doar 27,6 lei (2,3 x 12) dacă piaţa “îngheaţă” în starea din 2012. La asta se adaugă şi discountul oferit micilor investitori (5% în primele 5 zile ale ofertei, 3% ulterior). Refăcând calculele cu discountul maxim inclus, plăteşti între 22,8 şi 30,4 lei pe acţiune, în funcţie de nivelul la care se încheie oferta, şi primeşti în 12 ani 27,6 lei. N-ar fi chiar o afacere dacă ţinem cont de inflaţia din această perioadă (probabil apropiată de 50% dacă avem anual aproximativ 3%). De fapt, cum declinul producţiei va fi gradual, va dura mai mult de 12 ani până la epuizarea resurselor, iar paralela cu inflaţia ar fi chiar mai dezavantajoasă.
Există câteva variabile de care trebuie să ţinem însă cont. Cea mai importantă este liberalizarea preţurilor. Preţul la care se vor valorifica rezervele va urca de la 168 dolari/1000 mc în prezent la 368 dolari/1000 mc până în 2019 (pentru persoanele fizice alinierea va dura 6 ani, în timp ce pentru consumatorii industriali doar 2). Cu alte cuvinte, Romgaz va vinde în curând la preţ dublu ce i-a mai rămas din rezerve. Înseamnă asta că va vinde la fel de mult în fiecare an sau că profitul va fi şi el dublu?
Nu neapărat. Preţurile în urcare pot determina o ajustare a cererii. Sigur, dacă ajustarea e mai mică de 25% (apropiată deci de ponderea gazului rusesc în consumul intern) putem presupune că aceasta va afecta doar gazul din import, mai scump (cu alte cuvinte, se va vinde gaz românesc ca şi până acum şi se vor tăia drastic importurile). Nu vorbim însă numai de reducerea cererii ca urmare a preţurilor mari, ci şi de soluţii de eficientizare a consumului pe termen lung pentru marii consumatori industriali.
Similar, preţurile de vânzare mai mari nu se duc automat şi integral în profit pentru Romgaz; avem în vedere creşterea redevenţelor din 2014 (25% este cel mai vehiculat procent, de la 3,5-13% în prezent) ce vor dilua profitul companiei, o eventuală taxă pe profitul excepţional al companiilor din energie (vehiculată anul trecut) etc. Una peste alta, nu este chiar ocazia secolului pentru investitori, dar ar putea fi pretextul potrivit pentru ca speculatorii să obţină minimum 5% din vânzare acţiunilor în primele zile de la listarea lor (profit egal cu discountul deci), având în vedere că va exista un program de stabilizare a cotaţiilor la bursă (pentru a nu se speria nou-veniţii la bursă dacă preţurile coboară).
“Voi subscrie la Romgaz. O văd ca o investiţie pe 3-4 ani. Este o companie puternică şi cred că vor mai descoperi şi alte rezerve de gaz, poate în Marea Neagră”, spune Traian Stan, mic investitor la bursă. “Nu mă mai uit la bursă de când cu criza, economia e încă pe nisipuri mişcătoare. Nu voi subscrie deci la Romgaz, cu atât mai mult cu cât randamentul investiţiei nu mi se pare superior celui aferent unui depozit bancar la termen în euro”, este de părere Bogdan Glăvan, profesor la Universitatea Româno-Americană.
