Societatea interbelică românească a fost zguduită de asasinate politice, care au început cu împușcarea prefectului de Iași, în anul 1924, de către Corneliu Zelea Codreanu.
Cele mai multe atentate s-au înregistrat însă pe timpul dictaturii regale, a lui Carol al II-lea (1930-1940). Primul din această perioadă a fost atentatul comis de legionari împotriva președintelui Consiliului de Miniștri, I.G. Duca, în anul 1933.
Ion Gheorghe Duca, om politic liberal, a fost una dintre personalitățile românești din prima jumătate a secolului XX. S-a născut în anul 1879 la București și a urmat Facultatea de Drept la Paris, pe care a absolvit-o în anul 1902. Se pare că, pe timpul studiilor în Franța, Duca a fost cooptat și în masonerie. În 1908, la numai 29 de ani, Duca a devenit deputat din partea PNL. Ulterior a deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926) și ministru al afacerilor interne (1927-1928).
Ca șef al diplomației române, Duca a susținut Mica Înțelegere, formată din România, Iugoslavia și Cehoslovacia, care era menită să blocheze revizionismul Ungariei și să împiedice revenirea la putere a dinastiei de Habsburg. Pe de altă parte, România trebuie să aibă „o politică de alianţe, chiar de alianţe intime şi credincioase, dar nu o politică de supunere oarbă şi de abdicare a oricărei individualităţi şi a oricărui spirit de iniţiativă, o politică în care trebuie să ne bizuim mai mult pe noi decât pe alţii”, spunea Duca.
La cererea regelui Carol al II-lea, Duca a exercitat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933, când a fost asasinat. Mandatul lui Duca s-ar fi încheiat, potrivit înțelegerii cu regele, în decembrie 1933, după alegeri. Colaborarea cu regele a fost însă formală, întrucât Duca și PNL se pronunțaseră public împotriva urcării lui Carol al II-lea pe tronul României, în anul 1930. ”Mai bine îmi tai mâna dreaptă decât să colaborez cu acest aventurier!”, declarase inițial Duca.
Așa se face că, printre responsabilii atentatului de la Sinaia, împotriva lui Duca, unul dintre vinovați, cel puțin din punct de vedere moral, a fost regele.
În scurta perioadă în care a condus Guvernul, Duca a încercat să stăvilească accesul la putere al Gărzii de Fier, socotită o organizație naționalistă extremistă, inclusiv să împiedice participarea Gărzii la alegerile din decembrie 1933. Duca a explicat că însuși Carol al II-lea îi încredințase acest mandat.
În paralel, Carol al II-lea a fost informat de șeful poliției, Gabriel Marinescu, printr-o notă, despre intenția legionarilor de a-l asasina pe șeful Guvernului. „Ține nota la birou și n-o transmite mai departe”, i-a răspuns regele lui Marinescu.
În seara de 28 decembrie 1933, regele Carol, aflat la Sinaia, îl anunţă pe premier că, a doua zi, ar dori să discute cu el despre eventualitatea unei destituiri a guvernatorului Băncii Naţionale. Pe 29 decembrie, I.G. Duca pleacă spre Sinaia, cu trenul de la ora 9 dimineaţa. Un singur agent a fost pus de pază la vagonul șefului Guvernului. Chiar în vagonul alăturat călătoreau ”nicadorii” pregătiți să-l omoare. Nicador a fost un acronim al numelor legionarilor Nicolae Constantinescu, Caranica Ion şi Doru Belimace.
La Sinaia, întrevederea cu regele a durat două ore, de la 16 la 18. Imediat după aceea, premierul Duca a urcat în automobil pornind înapoi spre gară. Asasinii se aflau deja pe peronul din Sinaia, fără a fi remarcați de nimeni.
I.G. Duca a ajuns la gară la ora 21,55, a coboarât din maşină şi î-a telefonat soţiei, care l-a întrebat când ajunge acasă, la București. Duca î-a răspuns „Acum plec”. Au fost ultimele lui cuvinte.
În mod suspect, automobilul care a intrat pe peronul gării nu a oprit în faţa vagonului, ci mai departe. Premierul Duca a început să parcurgă pe jos întreg peronul, fără pază. Legionarii au detonat mai întâi o petardă, apoi studentul Nicolae Constantinescu l-a prins pe Duca de umăr şi i-a tras în ceafă cinci gloanţe, cu revolverul. Apoi a aruncat încă o petardă spre cei doi însoțitori ai lui Duca, rămași în spate, care au fost răniți.
Cadavrul său a fost recuperat de pe peronul Gării Sinaia şi depus initial într-o camera, aflată lângă anexele servitorilor din Castelul Peleş
Inițial, crima a fost prezentată ca o răzbunare a legionarilor, dar ulterior s-a demonstrat o conspirație mult mai amplă, mergând până la regele Carol al II-lea.
În anul 1938, la ordinul lui Carol al II-lea, este asasinat și șeful legionarilor, Corneliu Zelea Codreanu. Riposta legionarilor este uciderea premierului Armand Călinescu, în anul 1939, apoi a lui Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu, în anul 1940.
