Bolovani căzuţi pe carosabil, podeţe neterminate, surpate pe alocuri, strangulări ale drumului, asfalt sărit, versanţi neconsolidaţi, şanţuri de scurgere a apelor şi parapeţi lipsă, în acest stadiu se găseşte la cinci ani de la începerea lucrărilor de reparaţie Transalpina, cea mai înaltă şosea din România (2.105 metri, Pasul Urdele). Drumul ce traversează Munţii Parâng a fost realizat în perioada regelui Carol al II-lea şi concurează cu Transfăgărăşanul la titlul de cel mai frumos drum al nostru.
De un an pe şantierul şoselei nu se mai întâmplă nimic. Contractul de reparaţie a fost semnat cu firma Romstrade în septembrie 2008 şi prevedea un termen de definitivare a lucrărilor de 18 luni. Adică şoseaua trebuia să fie gata în primăvara anului 2010.
La finele anului trecut, Nelu Iordache, patronul firmei care primise contractul de execuţie, respectiv Romstrade, a fost reţinut sub acuza de deturnare de fonduri europene destinate infrastructurii, iar firma sa a intrat în insolvenţă. De atunci lucrările au fost părăsite şi nu se vede un orizont clar de reluare a acestora în pofida declaraţiilor optimiste făcute de şefii CNADNR şi a traficului turistic intens care ar trebui să fie un argument. Potrivit companiei, lucrările au fost definitivate doar în proporţie de 80%.
Dobânzile, o treime din costuri
Deşi DN 67C nu îndeplinea nici o funcţie esenţială pentru reţeaua naţională de transport, având strict utilitate turistică, în 2008 Ministerul Transporturilor, condus la acel moment de liberalul Ludovic Orban, a decis ca CNADNR (Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România) să demareze lucrările folosind nu atât bani de la bugetul de stat, cât un credit furnizor.
Firma de construcţii urma să asigure din credite bancare resursele necesare lucrărilor, după care CNADNR plătea în mai mulţi ani creditul furnizor angajat, inclusiv dobânzile. Aşa se face că până în prezent, pe lângă 913 milioane lei, valoarea lucrărilor, statul a mai plătit 428 milioane lei dobânzi. Acestea reprezintă deci o treime din suma încasată până acum de Romstrade. În plus, din cauza numeroaselor acte adiţionale valoarea lucrărilor a crescut cu 260 milioane lei. Până în prezent, suma achitată este de 1,4 miliarde lei, adică 318 milioane euro, respectiv 2,2 milioane euro pe kilometru. Dată fiind suma uriaşă cheltuită până în prezent, dar şi funcţia turistică importantă a DN 67C, ar fi fost normal ca CNADNR să se mobilizeze pentru a încheia lucrările cât mai repede.
Fără şanţuri de scurgere a apelor, fără o protecţie a versanţilor, şoseaua are cele mai mari şanse să se distrugă şi mai mult în cursul iernii care urmează. Fără definitivarea lucrărilor, banii cheltuiţi până în prezent vor fi aruncaţi pe apa sâmbetei.
”Există un potenţial risc ca, sub acţiunea fenomenelor de îngheţ-dezgheţ, lucrările începute şi nefinalizate să se degradeze”, spune Narcis Neaga, noul director general al CNADNR.
Paradoxal, la aproape un an de la intrarea constructorului în insolvenţă, contractul cu acesta nu a fost reziliat, iar lucrările neterminate nu au fost scoase din nou la licitaţie. CNADNR derulează de abia acum procedurile de reziliere a contractului. Motivele invocate sunt însă ciudate. Contractul nu va fi reziliat pentru că şantierul a fost părăsit de constructor nu pentru că acesta a intrat în insolvenţă, nu pentru că patronul firmei constructoare a fost reţinut de organele de cercetare penală, ci pentru că Romstrade nu ar fi plătit garanţia de bună execuţie. ”La data intrării în insolvenţă (….) lucrările de execuţie la acest obiectiv de investiţii erau suspendate, iar condiţiile contractuale nu permiteau rezilierea unilaterală a contractului. În acest moment, una din condiţiile contractuale nu mai este îndeplinită de constructor, respectiv constituirea garanţiei de bună execuţie. Neîndeplinirea acestei condiţii importante (…) constituie motivul rezilierii”,
