Mai multe organizaţii pentru drepturile femeilor analizează necesitatea realizării în Bucureşti a unui monument care să păstreze memoria femeilor victime ale politicii pro-nataliste din România ceauşistă. “Femeile din România au fost victime directe ale politicii pro-nataliste a lui Ceauşescu, cifrele oficiale indicând în jur de 10.000 de femei care au murit ca urmare a Decretului 77/ 1966, cel mai probabil realitatea fiind una mult mai dură. Alte efecte au fost creşterea numărului de copii nedoriţi, mulţi dintre aceştia fiind abandonaţi pe stradă sau în instituţii ale statului (peste 25.000), creşterea mortalităţii infantile, creşterea incidenţei naşterii de copii cu diferite tipuri de dizabilităţi fizice şi psihice, creşterea incidenţei stărilor depresive, a bolilor nervoase, a problemelor sexuale şi a izolării sociale a femeilor. Din păcate, păstrarea memoriei acestor femei în spaţiul urban nu a fost considerată încă importantă de către autorităţi”, se arată într-un comunicat al Asociaţia Front, citat de Agerpres.
Reprezentanţii asociaţiei atrag de asemenea atenţia asupra faptului că modul în care este planificat şi construit spaţiul urban transmite ceva despre rolurile şi relaţiile de gen, despre raporturile de putere dintre femei şi bărbaţi, despre mentalităţi şi despre politicile de egalitate de şanse.
“Credem deci că absenţa unui monument în memoria femeilor care au suferit în urma intervenţiei brutale a statului până în cele mai intime resorturi ale vieţii intime în perioada 1966 – 1989 poate fi explicată şi prin faptul că Bucureştiul este încă un spaţiu al autorităţii simbolice masculine, aspect pus în evidenţă într-un studiu recent publicat în volumul ‘Oraşul (non) sexist’ din care aflăm printre altele: dintre cele 102 de statui inventariate (busturi şi personaje întregi), 87 reprezintă bărbaţi şi doar 15 femei; femeile dorm, bărbaţii se luptă pentru patrie; majoritatea statuilor/monumentelor inventariate sunt făcute de bărbaţi (135 sculptori faţă de 14 femei)”, precizează Asociaţia Front.
