Google, Apple, Facebook, Amazon şi alte mari multinaţionale sunt în atenţia Uniunii Europene, decisă să declanşeze războiul contra celor care nu îşi plătesc impozitele şi lipsesc statele membre de zeci de miliarde de euro în fiecare an. Google, de exemplu, este în vizorul mai multor state europene şi Roma cere gigantului american al Internetului impozite restante de peste 200 milioane euro.
Ofensiva a fost lansată joia trecută, Europa dorind taxarea profiturilor acolo unde sunt realizate. „Pentru evitarea taxării, unele companii abuzează de faliile din cele 28 state naţionale ale UE. Potrivit unui studiu recent al Parlamentului European, suma care ar urma să fie câştigată ar fi cuprinsă între 50 şi 70 miliarde euro pe an. Pierre Moscovici a precizat că această sumă reprezintă echivalentul bugetului public al Bulgariei. „Sunt banii spitalelor noastre, ai şcolilor, transporturilor şi ai tuturor altor servicii sociale vitale. Acest deficit de încasări de impozite apasă asupra contribuabililor europeni”.
Înainte de a obţine aprobarea diferitelor state membre, una din principalele propuneri ale lui Moscovici vizează lupta contra practicii foarte răspândite care constă din transferarea profiturilor companiei-mamă spre filialele instalate în diferite ţări unde fiscalitatea este mai redusă, chiar nulă. În Europa, privirile se îndreaptă spre Luxemburg, Irlanda sau Olanda. Ţări care primesc cu braţele deschise aceste multinaţionale gata la orice contorsiuni fiscale pentru a plăti impozite mai mici. În viitor, statele membre ar putea să fie autorizate să impoziteze beneficiile obţinute pe teritoriul lor, chiar după transferarea lor când „rata de impozitare efectivă într-o ţară terţă este inferioară cu 40% faţă de cea a statului în cauză”.
Aceste măsuri survin ca urmare a unui plan recent prezentat de Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD). Numit BEPS (Base Erosion and Profit Shifting), termen englez care desemnează optimizarea fiscală, acest plan promitea „sfârşitul „recreaţiei” pentru multinaţionalele care fug de fisc. Prima dintre cele două mari directive ale UE priveşte chiar unul din punctele-cheie din planul OECD – schimbul automat de informaţii între administraţiile fiscale din ţările Uniunii asupra datelor contabile ale multinaţionalelor. Ca atare, aceste companii vor fi constrânse să îşi detalieze rezultatele şi plăţile fiscale ţară cu ţară.
Război declarat evazioniştilor
În ce priveşte a doua directivă, este vorba de taxarea profiturilor în ţările în care sunt generate. „Este principiul de impozitare eficace, cheia unui nou sistem fiscal european pentru întreprinderi”, a explicat Pierre Moscovici. Analiştii arată însă că oficialul european nu a pus în discuţie subiectul dumpingului fiscal, din care Irlanda a făcut o specialitate. În aşteptare, comisarul pentru Afaceri economice estimează că aceste măsuri propuse de Comisie vor fi adoptate rapid de Parlamentul European şi de statele membre UE.
Pentru ONG Oxfam, aceste măsuri rămân insuficiente şi estimează că multinaţionalele încă pot practica optimizarea fiscală la scară mare, în special prin intermediul plăţilor de interese sau al costurilor transferurilor. Oxfam solicită o taxare comună la nivel european pentru a determina încetarea concurenţei fiscale între state.
Paradis fiscal pentru fiecare
La 5 octombrie, 62 de state au ajuns la un acord politic pentru a lupta contra evaziunii fiscale a multinaţionalelor şi au obţinut un larg consens asupra planului lor de luptă contra „optimizării fiscale agresive” a marilor grupuri, practică ce constă în folosirea artificiilor contabile pentru delocalizarea profiturilor în paradisuri fiscale, unde nu au nici o activitate reală.
Acest acord a fost adoptat oficial de miniştrii de Finanţe ai G20, la 9 octombrie, la Lima. Un astfel de consens a dezvăluit un tur de forţă, pentru că problema evaziunii fiscale a întreprinderilor se loveşte de interese economice divergente, între ţările lezate şi cele beneficiare de un business fiscal care cuprinde batalioane de bănci şi de avocaţi. Problema este dificil de rezolvat, bazându-se pe ambivalenţa marilor economii care adăpostesc sub aripile lor pavilioane de complezenţă financiară, ca Marea Britanie (Insulele Virgine, Insulele Caiman, Jersey, etc.), sau încearcă să-şi protejeze industriile lor, ca SUA sub presiunea lobbyurilor în Congres.
