Stresul reprezintă confruntarea unei persoane cu o situație sau o sarcină considerată dificilă, de importanță sporită și teoretic imposibil de rezolvat. Se însoțește de o stare de frustrare, de disconfort. Stresul diferă de la un individ la altul: ceea ce pentru o persoană pare stresant și amenințător, pentru o alta poate să nu fie decât o provocare. Diferența este dată de zestrea ereditară, dar și de diversitatea experiențelor de viață.
Este foarte important să analizăm condițiile pe care le considerăm stresante la un anumit moment dat, pentru a înțelege modul în care reacționăm la acesta și pentru a evita consecințele nedorite ale expunerii la stres.
Din punct de vedere psihologic, orice experiență trăită este catalogată de creier ca fiind bună, rea sau indiferentă, care apoi determină o reacție adecvată. Agresivitatea (fizică sau verbală) este o reacție de luptă, pe când izolarea și dependența fac parte din categoria reacție de fugă. Lipsa unei reacții fizice sau psihice, ca urmare a sentimentului de neputință, a depresiei, reprezintă o reacție ”de înghețare”.
În cazul în care situația nu este rezolvată prin mecanisme de luptă sau fugă, persoana res-pectivă este expusă la factori de stres, care, cu timpul, conduc la tulburări afective importante și, în cele din urmă, au drept consecință boli psihice (ale sistemului nervos) și somatice (ale corpului): boli de inimă (cardiovasculare – hormonii de stres care persistă mai mult timp în sânge determină modificări ale pereților vaselor sanguine), boli endocrine (tulburări ale secreției hormonale), variații patologice ale greutății corporale (obezitatea sau anorexia, din cauza tulburărilor de alimentație), deficiențe ale sistemului imunitar (scăderea apărării împotriva infecțiilor, apariția unor boli autoimune), boli neoplazice (apariția unor tumori canceroase), tulburări psihice (pierderi de memorie, incoerență în gândire, imposibilitatea de a se concentra, tulburări de comportament, depresii).
Mecanismul prin care un individ percepe o situație ca fiind stresantă este o interacțiune între persoană și mediu, în urma căreia persoana consideră că există solicitări care depășesc resursele proprii de a face față situației și care chiar pot amenința starea de bine a acesteia.
Omul este în măsură să se adapteze totuși la factorii de stres, folosindu-se de capacitățile sale de cunoaștere, de echilibrare emoțională și de comportament pentru a atenua și a se adapta la toate solicitările interne și externe care depășesc posibilitatea automată de răspuns a organismului. De cele mai multe ori, de foarte mare ajutor este conștientizarea faptului că avem toate resursele necesare pentru a face față situațiilor stresante. De aceea, la cei stresați, frecvent se constată un decalaj important între evaluarea resurselor și posibilitățile lor reale de a reacționa.
Cum recunoaștem reacțiile unei persoane stresate?
Aceasta poate avea palpitații, tulburări ale poftei de mâncare, insomnii, crampe musculare, dureri de cap, transpirație excesivă, amețeală, constipație sau diaree (fără explicație medicală) sau oboseală accentuată. Se poate plânge de scăderea puterii de atenție și concentrare, probleme de memorie, scăderea creativității. Poate prezenta nervozitate crescută și instabilitate emoțională, scăderea interesului pentru domenii care înainte îl pasionau sau pentru anturaj, neliniște exagerată sau tristețe excesivă. În cazuri mai grave, se poate ajunge la consum exagerat de alcool sau tutun, izolarea de cunoscuți și chiar la un comportament agresiv.
De fapt, noi înșine putem interveni asupra stărilor noastre stresante, având capacitatea necesară pentru a schimba lucrurile și pentru a le readuce pe un făgaș normal, favorabil propriei persoane. Putem face acest lucru prin mai multe căi:
– identificăm care sunt factorii de stres la care suntem supuși frecvent și perioadele în care aceștia apar,
– analizăm modul în care reacționăm la acești factori, emoțional, comportamental și fizic;
– căutăm soluții pentru a reduce impactul acestor situații stresante în viața noastră – printr-o comunicare pozitivă (deschisă), asertivă (acceptând doar ceea ce considerăm că nu depășește puterile noastre), nonviolentă (rezolvăm eventualele conflicte) și proactivă (concentrată pe găsirea unei soluții);
– ne concentrăm pe eficiență (prin mai buna organizare a timpului), pe relaxare (metode care să detensioneze corpul și mintea în perioadele de suprasolicitare), pe dezvoltarea relațiilor sociale, pe adoptarea unui stil de viață sănătos (alimentație echilibrată, practicarea regulată de exerciții fizice, consum moderat de alcool, tutun, cafea), precum și pe practicarea unor hobby-uri;
– de o mare importanță sunt dezvoltarea încrederii în propria persoană și acceptarea necondiționată, fixarea unor obiective realiste, cunoașterea priorităților și a limitelor personale.
