De multe ori, atunci când un apartament este supus unor lucrări radicale de reamenajare, toaleta de serviciu este una din încăperile la care se renunţă. În goana după spaţiu, acesta, împreună cu debaralele sau alte spaţii de depozitare, este prima sacrificată.
O familie mai puţin numeroasă se poate lipsi, fără mari neajunsuri, de o a doua toaletă. Chiar dacă însă se optează pentru păstrarea ei, interesul care i se acordă în cadrul reamenajării este unul secundar.
Toaleta de serviciu este tratată mai degrabă ca o anexă a locuinţei, decât ca o parte integrantă a ei. De aceea sunt demne de consemnat situaţiile în care se iese din aceste tipare.
În cazul de faţă este vorba de o astfel de situaţie. De fapt, toaleta de serviciu a fost abordată în proiectul de renovare cu acelaşi nivel de interes ca toate celelalte încăperi.
Chiar dacă aceasta era a doua toaletă de serviciu a apartamentului, proprietarii nu au făcut niciun compromis în ceea ce priveşte materialele de finisaj, instalaţiile şi obiectele sanitare.
Înainte însă ca lucrările de finisaj să fie executate, în această încăpere de numai 1 mp, au fost executate câteva lucrări importante: mai întâi a fost eliminată uşa, iar peretele frontal a fost retencuit.
O altă operaţie a fost placarea plafonului cu gips-carton, atât pentru a obţine o suprafaţă perfect plană, dar şi pentru a izola fonic şi termic încăperea. În acest scop a fost construită o structură din profile metalice.
Pentru toaletă a fost montat un rezervor de tip “îngropat”. Masca acestuia a fost realizată tot din profile metalice şi plăci din gips-carton (foto 1). Evident, ca în orice sală de baie, au fost folosite plăci rezistente la umezeală. Placa frontală a fost decupată pentru a putea fi montat butonul de acţionare a bazinului.
În partea superioară a pereţilor au fost construite volume din gips-carton şi profile metalice. În ele au fost montate patru sopturi care asigură iluminatul încăperii.
Fereastra a fost înlocuită cu una termoizolantă, iar caloriferul vechi a fost eliminat şi în locul lui a fost montat unul nou, din oţel, port-prosop. De asemenea, toate instaleţiile au fost înnoite cu conducte de cupru, pentru apă, şi din PVC, pentru scurgere.
Elementele care individualizează încăperea sunt poliţele din lemn masiv. Acestea au fost realizate de jur-împrejurul camerei, atât la nivelul pardoselii, cât şi la o înălţime de 1,2 m, pe pereţi (foto 2). Pentru montajul lor fie au fost construite volume din beton sau gips-carton pe structură metalică, fie au fost folosite elemente precum rezervorul vasului de toaletă sau finisajul din piatră.
Pentru finisaj au fost folosite plăcuţe din piatră naturală care au fost montate pe aproximativ 30% din suprafaţa pereţilor, după tipare desenate de arhitectul care a proiectat reamenajarea.
Pe restul suprafeţelor a fost păstrată tencuiala calcio-vecchio care a fost zugrăvită cu vopsea albă. Pe pardoseală a fost montat parchet laminat care imită lemnul de stejar. De asemenea, a fost montată o uşă nouă, cu ramă din PVC şi geam termoizolant.
