Descinderea Egiptului în cel mai sângeros conflict intern din istoria sa modernă provoacă nervozitate la scară mondială şi nici în Occident, nici în lumea arabă nu se întrevede vreun consens asupra modului de acţiune. SUA, UE şi statele arabe din Golf au doar o influenţă limitată asupra armatei egiptene, chemată să calmeze situaţia gravă din Egipt, în timp ce Frăţia Musulmană întreţine violenţele chemându-şi adepţii în stradă, în dorinţa de a se instala din nou la putere.
Situaţia din Egipt este apreciată ca fiind deosebit de periculoasă, existând riscul unui război civil din cauza intransigenţei celor două tabere care se confruntă în lupta pentru putere – armata egipteană, susţinută de populaţia anti-Morsi, şi islamiştii Frăţiei Musulmane, în căutarea pute-rii pierdute prin înlăturarea preşedintelui provenit din rândurile lor.
După cinci zile de violenţe sângeroase, autorităţile de la Cairo au ameninţat că vor dizolva Frăţia Musulmană în timp ce şeful armatei egiptene, generalul Abdel Fattah al-Sissi, noul om forte al ţării a jurat că Egiptul „nu va ceda” în faţa „violenţei” islamiştilor. La Bruxelles, reprezentanţii statelor membre ale UE au examinat situaţia din Egipt şi au încercat să adopte cea mai bună soluţie pentru a face presiuni asupra guvernului susţinut de armată pentru a găsi un compromis.
Dacă unii parlamentari americani cer Casei Albe să suspende ajutorul anual acordat Egiptului, important aliat american în regiune după ce a încheiat pacea cu Israelul în 1979, Arabia Saudită, un alt aliat al SUA, a cerut Washingtonului şi Europei să nu penalizeze Cairo pentru eforturile sale de a înlătura Frăţia Musulmană, ale cărei ambiţii politice trezesc îngrijorare în majoritatea statelor din Golf, cu excepţia Qatarului. Londra şi ONU au denunţat folosirea excesivă a forţei armatei contra manifestanţilor pro-Morsi, scoşi în stradă de Frăţia Musulmană, iar Berlinul a făcut apel la dialog. Ca urmare a instaurării stării de urgenţă în Egipt timp de o lună şi a hotărârii generalului al-Sissi, care le-a promis islamiştilor care aleg violenţa o ripostă „mai energică”, islamiştii chemaţi de Frăţia Musulmană nu au mai ieşit pe străzi să protesteze. La Cairo, într-un gest de calmare, guvernul a interzis „comitetele populare”, miliţii ale tinerilor înarmaţi care-i vizau pe toţi cei consideraţi islamişti.
Atentat în Sinai
Combatanţi presupus islamişti au ucis luni 24 de poliţişti egipteni în peninsula Sinai, unde atacurile djihadiştilor contra forţelor de securitate s-au înmulţit după ce armata l-a înlăturat pe preşedintele Morsi. Atacul subliniază sfidările cu care se confruntă noii lideri ai Egiptului, încleştaţi într-o luptă cu Fraţii Musulmani şi care consideră campania lor o luptă contra terorismului.
Mare parte a ultimelor violenţe au lovit cetăţeni obişnuiţi, confruntaţi cu islamiştii înfuriaţi, dar Frăţia Musulmană nu înţelege că a fost exclusă din viaţa naţională înaintea demiterii lui Morsi. Acum, în siajul ofensivei brutale a poliţiei, confreria islamistă diabolizează persecuţiile pentru a-şi justifica înfrângerea. La putere, Morsi şi partizanii săi din Frăţie s-au dovedit incapabili să colaboreze fie cu aliaţii islamişti, fie cu adversarii seculari. Au lăsat ţara mai divizată ca niciodată de când a devenit republică în 1953. Experţii estimează că Frăţia musulmană a comis o sinucidere politică şi îi vor trebui decenii pentru a recupera, un număr important de egipteni nemaiavând încredere. Şi, în timp ce armata luptă contra Fraţilor Musulmani pe străzile din Cairo, după ce a fost înlăturat preşedintele ales, Egiptul este perceput drept cimitirul Primăverii Arabe şi al speranţelor islamiste de a modela viitorul regiunii.
