„Carcinomul urotelial. Analiza situaţiei din România”, relevă faptul că pacienţii diagnosticaţi cu acest tip de cancer au rate de supravieţuire scăzute (5% supravieţuire la 5 ani pentru pacienţii cu boală în stadiul metastatic) în timp ce impactul bolii asupra calităţii vieţii pacienţilor este semnificativ.
Studiul a identificat o serie întreagă de nevoi neacoperite în ceea ce priveşte un management mai bun al acestei boli precum şi posibile acţiuni pentru a îmbunătăţi situaţia actuală. Documentul a fost realizat de către Asociaţia Română de Urologie, Societatea Națională de Oncologie Medicală din România, împreună cu Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România şi cu sprijinul Roche România.
Cancerul de vezică urinară este denumit şi „cancerul uitat”[1] din cauza progreselor reduse legate de identificarea unor noi tratamente menite să crească durata şi calitatea vieţii pacienţilor care suferă de această boală. Diagnosticul precoce este esenţial pentru a îmbunătăţi ratele de supravieţuire, având în vedere faptul că până la 50% din cazurile noi sunt diagnosticate în stadii avansate. În acest sens, studiul arată că implicarea unor echipele multidisciplinare în managementul pacienţilor cu cancer de vezică urinară ar putea creşte calitatea serviciilor oferite.
„Accesul pacienţilor la tratament multidisciplinar, nu doar la urologie sau oncologie, dar şi la radioterapie, radiologie, fizioterapie sau suport pentru reinserţie socială ar răspunde nevoilor specifice ale pacienţilor cu carcinom urotelial. Este nevoie de soluţii la nivel naţional sau local pentru a crea aceste structuri interdisciplinare. O direcţie de urmat ar putea fi reprezentată de soluţii tehnologice, precum aplicaţiile digitale, care permit comunicarea interdisciplinară într-un mod rapid şi uşor”, a declarat Acad. Prof. Dr. Ioanel Sinescu, Medic primar urolog, Clinica de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni, Bucureşti.
În privinţa tratamentului specific pentru cancerul de vezică urinară, în ultimele decenii nu s-au făcut progrese remarcabile, acesta fiind limitat la chimioterapie. Potrivit datelor din studiu, din păcate aproximativ jumătate din pacienţii cu boală metastatică nu mai sunt eligibili pentru chimioterapie. În ultimii ani, apariţia tratamentelor din categoria imunoterapiei oncologice poate reprezenta o nouă şansă pentru cei ce suferă de acest tip de cancer.
„Imunoterapia oncologică, recent aprobată şi în România pentru tratamentul cancerului de vezică urinară, a creat premizele unei gestionări mai bune a pacienţilor cu acest tip de cancer. Pe lângă eficienţa terapeutică crescută, aceste tratamente sunt mai uşor de tolerat şi aduc o creştere a calităţii vieţii pacienţilor, ceea ce până de curând reprezenta o provocare”, a adăugat Conf. Dr. Dana Lucia Stanculeanu, Medic primar Oncologie Medicală, Sef Sectie Oncologie medicala 1, Institutul Oncologic “Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu”, Bucureşti.
Implicaţiile psiho-sociale în cazul pacienţilor cu cancer de vezică urinară sunt mai ridicate decât în cazul altor pacienţi oncologici. Soluţiile terapeutice chirurgicale specifice (extirparea vezicii urinare şi parţial a organelor vecine) pot avea consecinţe importante pentru viaţa cotidiană a pacienţilor. În aceste situaţii, studiul propune organizarea unor programe de suport psihologic specializat şi un dialog concret cu asociaţiile de pacienţi pentru a identifica măsuri şi acţiuni aplicabile pentru a ajuta reiserţia socială şi familială a pacienţilor cu acest tip de cancer.
„Pacienții cu cancer de vezică urinară nu trebuie să rămână uitaţi. Aceştia au nevoie de acces la cele mai noi tratamente, precum imunoterapiile oncologice – care din păcate nu sunt încă compensate în ţara noastră – dar şi de sprijin psihologic specializat. Dialogul deschis între medici, asociaţii de pacienţi şi autorităţile cu atribuţii în sectorul de sănătate este singura cale pentru a putea oferi soluţii şi speranţă acestor pacienţi, greu încercaţi”, a completat Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România.
Nu în ultimul rând, analiza mai propune şi o serie de măsuri specifice în cadrul sistemului de sănătate, precum creşterea implicării medicilor de familie în identificarea pacienţilor cu risc, diagnosticarea precoce, precum şi o mai bună colectare a datelor epidemiologice printr-un crearea unui registru naţional de cancer.
