Iranienii sunt chemaţi la urne pentru a vota într-un dublu scrutin: reînnoirea Parlamentului şi a Adunării Experţilor, instituţie care numeşte Ghidul Suprem, dominată în prezent de conservatori.
Dublul scrutin din 26 februarie este o concurenţă între cele două facţiuni ale regimului: tabăra Rafsanjani-Rohani şi cea a Ghidului Suprem, ayatollahului Ali Khamenei, susţinut de Pasdaran. Principala problemă a celor două părţi este de a demonstra că regimul nu mai este izolat şi liderii săi nu duc lipsă de legitimitate. Autorităţile au nevoie de capitalul străin pentru a împiedica nemulţumirile şi revoltele datorate epuizării economice a unei ţări lovită de sancţiuni internaţionale – ridicate în ianuarie ca urmare a acordului nuclear cu puterile mondiale – dar mai ales afectată de o corupţie sistemică.
De fapt, lupta cea mai dură nu este cea pentru Parlament, ci pentru Adunarea experţilor cu rol de desemnare şi eventual de demitere a Ghidului Suprem, cea mai puternică funcţie în cadrul instituţiilor iraniene. Cele două scrutine de vineri sunt cruciale pentru preşedintele moderat Hassan Rohani, care speră să obţină o majoritate de aleşi reformatori în Parlament pentru a putea aplica reformele politice şi sociale.
Manipulare la nivel înalt
„Ingineria electorală“ este o constantă a regimului de la crearea sa şi Pasdaranii sunt însărcinaţi cu această operaţiune care vizează falsificarea rezultatului voturilor şi înmulţirea printr-un factor de cinci a numărului participanţilor la alegeri. Operaţiunile sunt efectuate de o unitate compusă din 12.000 pasdarani, numită unitatea „ghizilor politici“ şi unul din rapoartele sale secrete a fost publicat de Rezistenţa iraniană (CNRI), în care sunt dezvăluite detalii.
Un comitet special a fost stabilit în biroul personal al Ghidului Suprem, Ali Khamenei, cu misiunea de examina acest proces. Raportul CNRI dezvăluie membrii acestui cabinet: Ahmad Janati, secretar al Consiliului Gardienilor Revoluţiei, Ali Asghar Hejazi, şeful cabinetului Biroului special al lui Khamenei, general de brigadă Vahid, comandantul securităţii lui Khamenei, general maior Mohammad Ali Jaafari, comandantul şef al Pasdaran, generalul de brigadă Mohsen Kazemaini, comandantul diviziei Pasdaran însărcinat cu reprimarea oricărei revolte în Iran.
Alegerile iraniene nu sunt traducerea liberei voinţe a poporului, având în vedere că cei doi candidaţi desemnaţi nu sunt reprezentativi decât pentru o foarte mică facţiune, a membrilor Pasdaran şi altor grupuri care au un interes direct în sistem. În virtutea articolelor 26 şi 27 din Constituţie, doar partidele politice care se conformează „legii islamice“ sunt autorizate, iar participanţii la alegeri trebuie să „adere la practica Islamului şi la sistemul sacru al Republicii Islamice“ şi să-şi exprime fidelitatea faţă de Constituţie şi principiul Ghidului Suprem. În consecinţă, nici un grup al opoziţiei nu poate exista în ţară. Mişcărilor de stânga, laice, Mujahedinii Poporului, reprezentanţii minorităţilor, le sunt interzise activităţile, iar simpatizanţii lor sunt reprimaţi.
În realitate, alegerile sunt dictate de echilibrul forţelor interne ale sistemului. Obiectivul prim al facţiunilor este menţinerea statu quo-ului într-un regim lipsit de capacitatea de reformare, oferind doar aparenţa unei legitimităţi.
Extremiştii, în alertă
Aliaţii preşedintelui Rohani sunt confruntaţi cu o provocare dificilă şi viitorul Iranului pentru următorul deceniu va fi decis de succesul candidaţilor moderaţi şi extremişti la alegerile din 26 februarie. Aliaţii lui Rohani speră să câştige influenţă, dar conservatorii au strâns rândurile pentru blocarea candidaţilor dornici să aplice reforme pentru revitalizarea economiei şi pentru condiţii mai bune de trai pentru populaţie. Deschiderea potenţială spre lume şi popularitatea lui Rohani au alarmat extremiştii Ghidului Suprem şi au intensificat luptele interne politice în cadrul structurilor complexe de putere din Iran.
Ordin de ucidere
În plină campanie electorală şi după 27 de ani după ce Salman Rushdie (foto) a făcut obiectul unii decret religios (fatwa) în Iran pentru cartea sa intitulată „Versete satanice“, 40 de organe ale presei oficiale au adăugat 600.000 de dolari la prima oferită pentru capul scriitorului britanic, ajunsă acum la 3,9 milioane dolari. La 14 februarie 1989, ayatollahul Ruhollah Khomeini, atunci Ghid al revoluţiei iraniene, a cerut oricărui bun musulman să îl ucidă pe Salman Rushdie pentru lucrarea sa „Versete satanice“, operă considerată de Teheran drept o blasfemie. De atunci, scriitorul trăieşte în SUA sub strictă protecţie, autorităţile iraniene declarând că fatwa nu poate fi anulată. În 2005, sub impulsul ayatollahului Ali Khamenei, succesorul lui Khomeini, trei membri ai clerului iranian au cerut din nou uciderea lui Rushdie.
