Preşedintele Barack Obama a recompensat unii dintre donatorii de fonduri ai campaniei sale pentru al doilea mandat cu posturi-cheie la ambasadele străine. Practica nu este o caracteristică nouă a politicii americane, dar diplomaţii de carieră de la Washington sunt din ce în ce mai alarmaţi de amploarea pe care a luat-o sub administraţia actuală, afectând diplomaţia profesională.
Financial Times relatează că „de la debutul celui de-al doilea mandat, Obama a numit în posturi de ambasadori mai mult de zece persoane-cheie care au colectat fonduri pentru campania sa electorală. „Şeful Casei Albe a ales pentru acestea posturi de prestigiu – Italia, Spania, Austria, Danemarca şi Singapore.
Ultimul numit este principalul său donator, Matthew Barzun, ambasador al SUA în Marea Britanie, cel mai prestigios post diplomatic din lume pentru un responsabil american. The Guardian, utilizând cifrele divulgate de New York Times, arată că suma medie oferită de fiecare donator este de 1,79 milioane dolari.
Or, cifrele arată clar că preşedinţia Obama se află pe o linie diferită de precedentele administraţii în ce priveşte recompensarea donatorilor. O practică prejudiciabilă pentru SUA, ca democraţie, cu sugestia clară că numirile guvernamentale pot fi cumpărate de particularii bogaţi.
Posturi cumpărate
The Telegraph insistă asupra faptului că numirea lui Barzun şi a altor mari colectori de fonduri în posturi-cheie diplomatice este o insultă pentru poporul american, ca şi pentru ţările unde sunt trimişi. „Marea Britanie, cel mai bun amic al Americii, merită să aibă un ambasador cu greutate, cu un bilanţ remarcabil şi o profundă înţelegere a importanţei relaţiilor transatlantice.
Numindu-l pe Barzun ca reprezentant al său la Londra, Obama trimite un semnal clar că umplerea seifurilor partidului său este mult mai importantă decât prezervarea relaţiilor speciale, un act de acuzare al unei preşedinţii căreia nu îi pasă de aliaţii Americii”. Singura experienţă diplomatică a lui Barzun, om de afaceri internet, este trecerea recentă ca ambasador în Suedia, o recompensă pentru rolul său în susţinerea alegerilor câştigate de Obama în 2008.
Favoritism politic
Administraţia Obama va susţine că nu este mare lucru, având în vedere că precedentele administraţii, republicane sau democrate, au recompensat şi ele principalii donatori cu posturi diplomatice de prim rang. Dar precedentul nu înseamnă că această practică a colectelor de fonduri care îmbogăţesc partidul este etică şi în mod sigur nu serveşte intereselor americane. În numeroase ţări occidentale acest gen de înţelegere ar fi considerată ca o formă inacceptabilă de corupţie, o legătură periculoasă între favoritismul politic şi finanţarea politică. Media britanică subliniază că, în pofida promisiunii de a curăţa Washingtonul şi de a face guvernul mai deschis şi mai responsabil, Barack Obama a făcut exact contrariul.
Foşti ambasadori din cadrul Departamentului de Stat american sunt din ce în ce mai preocupaţi de dimensiunea donaţiilor partizanilor politici care cer apoi importante posturi în străinătate. Thomas Pickering, care a condus recent ancheta asupra atacurilor sângeroase contra consulatului american din Libia şi a reprezentat SUA la ONU, a afirmat că practica a devenit o „simonie” – vânzare de funcţii publice. Iar Susan Johnson, preşedinte al American Foreign Service Association (AFSA), care reprezintă diplomaţii de carieră americani, a precizat: „Conferirea de posturi de ambasadori unor persoane care au dat mulţi bani pentru campanie a luat amploare şi, pentru noi, reprezintă o preocupare specială”.
