Protecţia locuinţei este o preocupare constantă a fiecăruia dintre noi, lucru cât se poate de normal dacă ne gândim că nevoia de securitate este una de bază pentru om. Când sunteţi plecaţi mai mult timp din casă creşte şi riscul unei spargeri, de aceea este bine să luaţi măsurile necesare înainte de plecarea în concediu.
În perioada a vacanţelor, procuparea pentru siguranţa casei noastre este cu atât mai mare. Protejarea proprietăţii împotriva spărgătorilor se poate face în grade diferite, cu ajutorul mai multor elemente.
O primă categorie este reprezentată de elementele integrante ale casei, cum sunt uşile de intrare şi ferestrele. Şi unele şi celelalte se comercializează în modele concepute cu sisteme antiefracţie. La uşi, acestea sunt reprezentate de cilindri, şilduri, broaşte dar şi de tabla groasa din care sunt fabricate şi de tocul care trebuie confecţionat dintr-un material rezistent la deformare. Ferestrele sunt securizate prin intermediul geamului de sticlă stratificată şi a elementelor de feronerie ranforsate.
Din datele Poliţiei Române reiese că 90% din spargeri sunt date asupra cilindrilor (butucilor) şi a sistemelor se securitate existente pe uşă. De aceea, achiziţionarea unei uşi metalice fără butuc este o bună alegere. Dacă butucul există deja pe uşă, atunci puteţi să montaţi un şild de protecţie din oţel de 5 mm. Poliţia recomandă încuietorile performante cu cheie tip seif, cărora li se poate schimba codul precum şi sistemele cu doi cilindri într-un butuc.
Detecţia şi avertizarea efracţiilor
A doua categorie de elemente de protecţie este compusă din sisteme de supraveghere şi alarmare. Aici tehnologia este cea care performează în asigurarea protecţiei locuinţei.
Principiul de funcţionare a unui sistem de alarmă este destul de simplu, în sensul că atunci când o persoană străină forţează o intrare, alarma se declanşează, alertând proprietarii. În acelaşi timp, centralele pof fi conectate şi pe liniile telefonice sau GPRS, astfel încât să fie monitorizate de la distanţă de dispeceratele serviciilor de securitate, cât şi de proprietarii care nu se află acasă, aceştia fiind anunţaţi imediat ce sistemul de alarmă se declanşează.
De asemenea, sistemul de supraveghere poate fi conectat la internet. Puteţi viziona în direct tot ce se petrece în zona monitorizată cu înregistratoarele ip, doar cu un PC sau un telefon mobil performant şi bineînţeles o conexiune la internet.
De regulă, un sistem de alarmă este format dintr-o centrală de efracţie, detectoare (care se instalează în zonele vulnerabile la fiecare intrare în casă – uşă, fereastră), tastatură, contacte magnetice, sirene şi telecomandă.
Detectoarele de efracţie pot fi de diverse tipuri (de mişcare pasive, în infraroşu – PIR; de mişcare duale, în infraroşu şi microunde sau infraroşu şi ultrasunete; acustice de geam spart; de şoc/vibraţii – care se montează pe toc, geam sau uşă ş.a.m.d.). De asemenea, există şi detectoare de efracţie perimetrală (adică pentru exterior) sau pentru alarme tehnice (inundaţie, icendiu, gaze, temperaturi scăzute etc.).
Cu cât veţi folosi mai mulţi senzori de detecţie, cu atât sistemul va fi mai complicat şi mai scump. Senzorii pot fi legaţi la centrală prin circuite electrice sau pot funcţiona wireless.
Sistemele de supraveghere video sunt complementare celor de detectare şi alarmare a efracţiilor, având ca scop înregistrarea imaginilor pe care pot apărea eventuali infractori ori monitorizarea activităţii din jurul casei. Montate la interior sau la exterior, camerele video de supraveghere au un rol inhibitor asupra potenţialilor infractori. De accea ele trebuie puse înr-un loc vizibil, dar inaccesibil.
Într-o categorie aparte intră gardurile electrice. Acestea reprezintă o bariera activă în faţa agresorilor, deoarece prin reţeaua de fire electrice se descarcă impulsuri de înaltă tensiune şi se alertează sistemul de supraveghere permanentă. Şocul electric este neletal şi produce reflexe cvasi-instantanee, determinând agresorul să se retragă imediat.
Gardul electric poate fi montat singular (îndeplinind funcţia de gard “fizic” şi pe cea de barieră electrică), dar şi împreună cu un gard deja existent (deasupra, în prelungire sau paralel) indiferent de configuraţia sau structura acestuia.
Paza bună trece primejdia rea
Existenţa unui sistem de alarmă sau supraveghere video nu înseamnă neglijarea sistemelor de securitate mecanică (încuietori de calitate, uşi şi geamuri solide, gard exterior) şi nici a obiceiurile sănătoase de prevenire a eventualelor efracţii, recomandate, de altfel şi de reprezentanţii Poliţiei Române.
Iată câteva dintre acestea:
– stabiliţi cu vecinii de încredere instituirea unui sistem de supraveghere a vecinătăţii, eventual ridicarea storurilor ziua şi lăsarea lor noaptea precum şi o lumină aprinsă;
– asigurati-vă că aţi închis şi dependinţele/magaziile;
– nu lăsaţi prin curte unelte, scule electrice sau alte aparate care pot atrage atenţia şi nici cutia poştală plină sau maşina descuiată o perioadă mai îndelungată;
– nu vă lăudaţi cu plecarea în vacanţă, nu anunţaţi acest eveniment pe site-urile de socializare, manifestaţi discreţie şi nu atrageţi prea mult atenţia când vă duceti bagajele la maşină.
– Nu în ultimul rând trebuie să luaţi în calcul şi cea veche soluţie de protejare a casei, anume câinele. El se poate dovedi deosebit de eficient în paza locuinţei, dar cu siguranţă vă va oferi mai mult decât atât.
– Înainte de plecare, acordaţi câteva minute pentru a vă asigura că aţi făcut totul pentru a vă securiza casa.
