Exploatarea eficientă a unui spaţiu de locuit presupune amplasarea tuturor funcţiunilor care-i sunt specifice, în aşa fel încât gradul de funcţionalitate să fie optimizat la maxim.
Acest principiu poate fi aplicat la fel de bine unei întregi locuinţe ca şi unei zone restrânse dintr-o anumită încăpere. De fapt, după ce aţi stabilit liniile generale ale amenajării sau reamenajării, vă puteţi concentra pe zone restrânse, încercând să găsiţi cele mai bune soluţii pentru amenajarea lor. În acest fel, la final veţi obţine o amenajare care să vă satisfacă din toate punctele de vedere.
Tinerii proprietari ai unui apartament de 110 mp, construit în perioada interbelică, au dorit ca în urma renovării şi reamenajării lui să obţină o locuinţă plină de elemente care să le uşureze cât se poate de mult activităţile casnice. Ei au sacrificat toate ideile în tendinţe din domeniul design-ului interior în acest scop. După ce au stabilit ideea centrală a proiectului, au angajat un arhitect care să le pună în operă ideile.
În cele ce urmează, ne vom opri asupra uneia dintre acestea, soluţie care este reprezentativă pentru modalitatea în care a fost gândită renovarea acestei locuinţe vechi. Ea a fost realizată în spaţiul noii bucătării.
Arhitectul a profitat de faptul că aici exista un mic blat, sub forma unei plăci din beton-armat, cu suprafaţa de aproximativ 0,8 mp. Pe el a fost montat un blat din lemn masiv, şi în acest fel a fost realizată o masă de lucru.
Într-o extremitate a blatului a fost montată o chiuvetă, care deserveşte spaţiul de lucru, iar sub el a fost montată maşina de spălat. Toate aceste soluţii au generat şi un neajuns: accesul la calorifer a fost blocat.
Pentru a remedia acest lucru, a fost proiectat şi montat sub blat un sistem culisant de bare metalice. Acesta poate fi tras de sub blat pentru a servi drept suport pentru uscarea prosoapelor de bucătărie şi a rufelor. Atunci când nu este nevoie de el, poate fi împins sub blat, devenind invizibil.
Etape de lucru:
1. Măsurarea suprafeţei de lucru
Suprafaţa uscătorului metalic a fost proiectată funcţie de suprafaţa blatului din beton. Aşa că acesta a foat atent măsurat şi trasat pentru a nu genera erori în realizarea sistemului.
2. Montajul sistemului fix
Sistemul fix a fost realizat din 5 ţevi din fier pe care au fost sudate, la extremităţi, două platbande. Platbandele au fost găurite pentru a putea fi fixate în şuruburi de faţa inferioară a blatului.
3. Montajul sistemului culisant
Sistemul culisant a fost construit din ţevi din inox. Acestea au fost unite la extremitatea liberă, prin sudare, cu o altă ţeavă. Acestea au fost introduse în sistemul fix, montat anterior.
4. Finisajul
Partea culisantă, din inox, a fost şelefuită pentru a căpăta strălucire. Partea fixă a sistemului, realizată din fier, a fost şelefuită şi vopsită pentru a împiedica apariţia ruginii.
