Aleksander Gubrynowicz face parte din noua generaţie de specialişti în politologie formată în Polonia. El s-a remarcat până acum prin claritatea analizelor şi prin calitatea interpretărilor. Împreună cu doi dintre colegii săi, Adam Burakowski şi Pawel Ukielski, el a redactat un volum impresionant: „1989 – Toamna naţiunilor”. România liberă a realizat câte un interviu cu fiecare dintre cei trei autori polonezi, iar cel cu Aleksander Gubrynowicz încheie seria acestor materiale dedicate relaţiilor polono-române.
Reporter: Cum vedeţi dumneavoastră acest proces de transformare a statelor noastre, România şi Polonia, dar şi celelalte ţări central şi est-europene, din societăţi comuniste în societăţi democratice?
Aleksander Gubrynowicz: Acest proces este unul complicat. Vorbim despre asemănări, dar trebuie să ţinem seama că există şi deosebiri. Sunt poveşti diferite în România şi în Polonia, dar şi în ţări precum Cehia şi Slovacia. Trebuie să ne reamintim faptul că cehii şi slovacii au trăit împreună într-o singură ţară, care a dispărut în 1993. De asemenea, Republica Democrată Germană a dispărut de pe harta Europei, a fost încorporată în Republica Federală Germania. Aşadar, schimbările produse de la începutul acestui proces sunt enorme, din orice punct de vedere am privi lucrurile. Eu sunt pentru prima oară în România. Am avut oportunitatea să înnoptez într-un hotel din Făgăraş. Acest hotel este la standarde demne de Austria. Sunt absolut sigur că, acum 20 de ani, un astfel de hotel nu ar fi putut fi găsit nici măcar în Bucureşti şi cu atât mai puţin în Făgăraş sau în Polonia… Poate doar în Budapesta ar fi putut fi găsit un astfel de hotel, pentru că, în Ungaria, regimul Kadar a fost puţin diferit, mai deschis, mai puţin încorsetat din punct de vedere ideologic. Aşadar, aceste schimbări produse în Europa Centrală şi de Est sunt enorme şi foarte importante. Ele sunt legate de fiecare aspect al vieţii noastre de zi de zi. Oricum, trebuie să spun că, pe de altă parte, am obţinut multe realizări: suntem membri ai Uniunii Europene, iar Uniunea Europeană a creat o serie de oportunităţi pentru naţiunile noastre. Însă nu trebuie să pierdem din vedere anumite riscuri. Iar unul dintre cele mai importante astfel de riscuri este migrarea tinerilor educaţi din Europa Centrală în Londra, Paris, în Germania şi chiar în ţările mai sărace ale Occidentului: Spania, Italia şi aşa mai departe. Este o situaţie riscantă, pentru că aceşti tineri sunt educaţi pe socoteala românilor, polonezilor, ungurilor. Aceşti bani, investiţi în educaţia lor, nu se întorc în societatea care i-a produs. Este simplu: atunci când un tânăr merge, de exemplu, la Londra, se angajează într-o afacere acolo, iar ţara din care provine nu primeşte nici măcar un euro înapoi din taxele plătite pentru acea afacere. Este o regulă deja probată în societăţile moderne: dacă un tânăr educat s-a stabilit într-o altă ţară, după cinci ani este aproape imposibil să îl convingi să revină în ţara sa natală. Aşadar, reformele în Europa de Est au fost necesare, au fost enorme, bune, dar acum trebuie să înfruntăm alt tip de probleme. Mesajul meu este că aceste probleme ne sunt comune ţărilor care au avut regimuri comuniste. Suntem condamnaţi să avem un destin comun. Deci, trebuie să întărim cooperarea între ţările noastre. Şi cred că sunt în continuare oportunităţi care nu sunt folosite la adevăratul lor potenţial şi care trebuie explorate în continuare de guvernele noastre, de organizaţiile societăţii civile, de companii. Trebuie să ne gândim ce putem face pentru a întări legăturile dintre noi.
Start mai dificil pentru România
Reporter: Dacă revenim la tema cărţii dvs., puteţi compara evoluţia elitelor comuniste din România şi din Polonia, după căderea regimului comunist?
Aleksander Gubrynowicz: Avem două situaţii diferite. Prima este situaţia Poloniei. Am avut mişcarea Solidaritatea, care a zguduit temeliile sistemului. Astfel că au declarat legea marţială, au încercat să înăbuşe Opoziţia, însă în Polonia, proprietatea privată a continuat să existe de-a lungul întregii perioade comuniste, spre deosebire de România, iar partidul comunist nu a fost atât de dominat de adepţii liniei dure, cum a fost Ceauşescu în România. Acest lucru înseamnă că punctul de pornire al trasformărilor care au avut loc în România a fost diferit. Şi aş spune că lucrurile au fost mai dificile în România. În Polonia, unde am avut Solidaritatea şi proprietatea privată, cred că am fost mai bine pregătiţi pentru transformările care au urmat. În România, în partidul comunist nu a existat o aripă reformistă sau aceasta a fost atât de slabă încât nu a putut formula propuneri de reformare, de teama de a nu fi exclusă din partid şi pedepsită de dictator. De aceea am spus punctul de plecare al României a fost unul mai dificil şi a luat mai mult timp partidului comunist să se adapteze noilor realităţi, iar din această cauză, drumul României spre democraţie a fost mai lung, dar până la urmă am ajuns cu toţii în Uniunea Europeană. Ştiu că România mai are o problemă cu aderarea la Spaţiul Schengen, iar noi, polonezii, suntem în aşteptarea unei deczii favorabile, care să însemne acceptarea voastră ca membri deplini şi în ceea ce a fost denumit Cel de-al Treilea Pilon în Tratatul de la Lisabona. Cred că, poate, în viitor, puţin mai târziu, România va fi capabilă să recupereze toate întârzierile. Uniunea Europeană este în măsură să elimine controalele la graniţă pentru 24 de state membre. Însă mi-este teamă că această decizie nu va veni foarte curând. Dar este datoria diplomaţilor noştri, polonezi, să vă ajute să ajute în acest proces. Vrem să eliminăm această barieră psihologică.
Relaţia cu Rusia
Reporter: Cum vedeţi viitorul comun al ţărilor noastre, nu în relaţia cu celelalte ţări din Uniunea Europeană sau din NATO, ci în relaţia cu Rusia?
Aleksander Gubrynowicz: Rusia… Într-adevăr, situaţia este foarte complicată, pentru că putem observa schimbări enorme pe piaţa energiei. Acest lucru înseamnă că preţul petrolului şi gazelor este în scădere. Trebuie să ne amintim că fundamentul puterii Rusiei în lumea contemporană – şi nu doar în cea contemporană, ci în Istorie – a fost întotdeauna bazat pe preţuri înalte la gaz, petrol şi alte resurse naturale. Dacă luăm în calcul faptul că aceste preţuri vor rămâne scăzute, iar eu nu le văd în viitor pe o tendinţă de creştere, trebuie să ne întrebăm cât timp domnul Putin va mai rămâne la putere. Rusia reprezintă o poveste foarte complicată, cu un anume mister, de aceea cred că trebuie să întărim relaţiile dintre Polonia şi România şi din cauza factorului rusesc, cel puţin câtă vreme această echipă a domnului Putin rămâne la putere. Oricum, va fi foarte interesant ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat în Rusia, aş spune în următorii 2-3 ani şi cum vom găsi un numitor comun în politica noastră externă legată de acest stat.
