Soluţia recondiţionării vechii tâmplării se aplică îndeosebi în cazul în care valoarea ei este greu de compensat cu alte produse similare existente în comerţ.
Trebuie precizat că investiţiile în recondiţionare ajung uneori să depăşească costurile unei tâmplării noi, e drept de calitate îndoielnică. Dar tocmai de aceea, în cazul în care aveţi o uşă de calitate care are însă nevoie de un nou aspect, alegeţi soluţii de recondiţionare cât mai practice şi, bineînţeles, cât mai puţin costisitoare.
Acest lucru nu înseamnă să recurgeţi la compromisuri care pot afecta, pe termen lung, calitatea lucrării. Aspectul determinant este alegerea materialelor. Umplerea crăpăturilor, spre exemplu, trebuie să se facă folosindu-se un amestec de chit special pe bază de răşină şi un întăritor. Aceste produse pentru recondiţionarea lemnului sunt testate şi fabricate din substanţe care nu îşi schimbă forma şi nu se dilată. Dacă se încearcă un compromis de tipul introducerii în fisuri a unui chit obişnuit, ulterior pot apărea probleme. Chitul absoarbe apa şi reacţionează la oscilaţiile de temperatură, dilatarea acestuia putând determina curbarea suprafeţelor sau apariţia mucegaiului.
O problemă deosebită, reliefată elocvent în cazul particular pe care îl prezentăm, o ridică tocurile uşilor şi panourile decorative ale acestora. De obicei, uşile cu valoare estetică deosebită au tocuri cu multiple profiluri semirotunde. Curăţarea lor de vechile straturi de vopsea, fără ca lemnul să fie afectat, este o operaţie migăloasă, care cere multă răbdare. În asemenea cazuri este recomandat să se renunţe la şmirgheluit, deoarece hârtia abrazivă poate să afecteze lemnul. În cazul de faţă meşterii au folosit o lampă specială, cu care au ars vopseaua veche.
Etape de lucru
1. Eliminarea stratului de vopsea. Vechile straturi de vopsea aveau o rigiditate atât de mare, încât a fost imposibil ca ele să fie eliminate prin metodele tradiţionale. Meşterii au folosit o lampă specială care doar înmoaie stratul de vopsea, fără să afecteze lemnul. Vopseaua înmuiată a fost îndepărtată cu un şpaclu.
2. Curăţarea cu acid. Pentru evitarea folosirii periei de sârmă, care ar fi afectat suprafaţa lemnului, urmele de vopsea rămase au fost îndepărtate cu ajutorul unei soluţii pe bază de acid.
3. Şlefuirea suprafeţei din lemn. Suprafaţa curăţată de vopsea a fost şlefuită. A fost folosit glaspapir cu granulaţie mică. Cu ajutorul acestuia au fost eliminate şi particulele minuscule de vopsea, fără ca lemnul să fie afectat.
4. Chituirea neregularităţilor. Amestecul din chit şi întăritor a fost preparat în cantităţi mici, deoarece are o perioadă de lucru mică. El a fost aplicat cu ajutorul unui şpaclu pe fisurile şi pe neregularităţile din uşă şi din toc.
5. Şlefuirea chitului. După ce a expirat perioada de timp indicată de producător pentru uscarea chitului, s-a trecut la şlefuirea acestuia. Operaţia are rolul să uniformizeze suprafeţele chituite şi să elimine discrepanţele dintre ele şi suprafaţa din lemn.
6. Finisarea. Pentru finisaj există mai multe alternative. În cazul de faţă s-a folosit un grund de foarte bună calitate, care a fost aplicat într-un singur strat. Proprietarul nu a dorit lăcuirea lemnăriei, preferând aspectul mat al grundului.
