După 11 septembrie, în SUA s-a făcut educația civililor contra terorismului în foarte multe feluri. Nu toată oficială. Și industria de film a pus umărul: s-a renunțat la „X-Files“, care diaboliza National Security Agency – NSA (a trebuit să apară Snowden ca să o luăm de la capăt zece ani mai târziu), a fost lansat de HBO eroicul căpitan Hornblower, care luptă cu Napoleon în cele mai grele condiții, dar mai ales la nivel local presa și societatea civilă au dat o mână de ajutor indispensabilă agențiilor federale și poliției în a educa oamenii să fie singuri paznici ai propriei securități, să semnaleze genți fără stăpân sau situații care par că prezintă vreo amenințare. Bineînțeles însă, soluția nu e doar la oameni, în măsura în care are cineva vreuna, ci într-un complex de acțiuni de bun-simț ce trebuie să marcheze o strategie nouă, și în care și guvernele, și cetățenii trebuie să coopereze. O sinteză în rândurile următoare.
1. Nu te purta la război ca și când ai fi la pace. Eu țin minte când coșurile de gunoi au fost desființate în stațiile de metrou din Paris acum 20 de ani. Era o idee bună. E o idee bună să treci prin detectorul magnetic la mall, la intrarea în aeroport, și nu doar când te îmbarci, și la gara de trafic mare. Or să vândă unii multe detectoare de metal, dar asta e viața, economia crește și ea pe ce poate. Pe de altă parte, la război ai nevoie de anchete rapide, ca să salvezi viața oamenilor, deci mai încet cu incriminarea Guantanamo și a închisorilor mobile CIA, alegerea e între starea de urgență pentru toată lumea și tot timpul, cum a fost în Franța după noiembrie, cu libertățile tuturor suspendate, ca la război, și existența unor spații între jurisdicții, unde se aplică reguli de război. Mi se pare că a doua e preferabilă, cu un mecanism suplimentar de control pentru drepturile omului. Cine acționează ca un psihopat și aruncă în aer civili ca să se exprime politic sau religios sau identitar nu poate fi cetățean european, indiferent cum îl cheamă, la ce biserică se închină sau unde s-a născut, și să nu mai bocim atâta că Franța vrea să retragă cetățenia unora care nu dau doi bani pe ea. Dacă le-ar lua-o doar imigranților sigur că ar fi odios, dar e vorba de a o lua oricui. La fel ar trebui să procedăm în toată Europa.
2. Deși suntem democrații, avem ce învăța de la țări mai puțin democratice decât noi care controlează mișcările politice teroriste de ani de zile, în genul Iordaniei, Algeriei sau Marocului, în loc să le dăm noi mereu lecții lor. Trebuie să avem o cooperare mult mai deschisă cu țările astea, nimeni nu știe mai bine cum să prinzi un musulman radical decât un musulman moderat.
3. Cine pune toți musulmanii într-o oală lucrează pentru ISIL. Trebuie să ne aliem cu toți oamenii pe care îi năpăstuiesc ăștia – femei, minorități, moderați, până și familiile lor. S-au făcut cluburi de mame care nu și-au putut opri băieții să plece în Siria, exact asta trebuie făcut. Franța e un bun exemplu, acolo imamii au asociații care mențin mare parte din comunitate pe calea moderată. Nu e vina lor că o politică urbană greșită a creat ghetouri.
4. Trebuie să cooperăm între noi și să împărțim tot ce avem ca informații. Eu m-am plictisit de discuțiile astea cu Obama care a ascultat-o pe Merkel – nicio tragedie, nici ea nu a făcut vreo tragedie, ia să punem noi la un loc tot ce știm despre securitate și nu mai avem de ce să ne ascultăm unii pe alții în tabăra noastră.
5. Trebuie să tragem o linie de bun-simț între ce e deschis și ce nu e. Trebuie o separație mult mai clară între datele pe care le vrem deschise ca să prevenim corupția – cheltuielile guvernamentale, de exemplu, chiar în domeniul militar – și datele care pot pune în pericol securitatea noastră. Niciunul dintre cei care vor să salveze universul nu trebuie să înceapă prin a ne pune în pericol făcând publice date care îi pot ajuta pe teroriști, refugiindu-se apoi la Moscova. Idealismul trebuie și el judecat după rezultate, dezvăluirile care ne pun în pericol nu sunt bune. Deși Deutsche Welle a asociat ultimul meu program UE cu ce fac Assange sau Snowden, ce facem noi e foarte diferit, iar eu, să fiu redactor-șef la gazetele care au publicat WikiLeaks, nu aș da decât scurgeri care nu afectează securitatea cuiva. Din câte știu, la fel au făcut și destule gazete occidentale, s-au autocenzurat.
6. Vechile metode polițiste, prin care a fost înfrântă gruparea teroristă bască ETA, sunt cele mai bune. La ce o servi supravegherea de masă nu e clar, că într-o situație de criză nu ai timp să iei la mână atâtea convorbiri să vezi cu cine a vorbit suspectul, dar eliminarea anonimatului din cafenele Internet sau cartele telefonice, cum e deja în Italia, ajută la siguranța unei țări. Supravegherea trebuie să fie mult mai targetată și axată pe prevenție, cu infiltrări, agenți acoperiți și contrapropagandă, inclusiv cu eliminat site-uri de propagandă radicală, rețete de cum să faci bomba în cămară sau alte asemenea. Asta nu înseamnă să faci din servicii organe de urmărire penală, ca la noi, acum suntem complet pe dos, sună teroriștii cu cartelele noastre la Bruxelles, dar la noi aici SRI are drepturi la care nici nu visează vreun serviciu occidental.
7. Orice formă de xenofobie, șovinism, islamofobie, antioccidentalism, antisemitism ajută radicalizarea, cu victoria partidelor populiste dragi lui Putin și slăbirea Occidentului așa cum îl știm. Europa e chintesența unei ordini politice universale, respectuoasă față de drepturile oamenilor și comunităților, cu alte forme de identitate, precum cea religioasă, bucurându-se de deplină libertate în domeniul privat, câtă vreme nu propun o ordine paralelă, bazată pe exclusivism. Europa este și va rămâne multiculturală, nici nu se poate altfel, dar nu multiculturalistă, cu alte cuvinte nu vom tăia ordinea noastră universalistă în fâșii pentru ca fiecare comunitate să-și aplice legea ei proprie, în care unii fundamentaliști s-ar întoarce la sharia sau ar mutila organele genitale la fete, iar alții i-ar linșa pe homosexuali sau pe doctorii care practică avorturi. Cine nu separă ordinea politică de asemenea practici care intră în conflict cu statul de drept nu poate fi parte din Europa. Ne trebuie partide tradiționale care dau acest mesaj clar – și toate îl dau – și nu alternative la ordinea politică existentă. Dacă trăiți în Anglia, sau Franța, sau Elveția, sau oriunde, votați stânga sau dreapta tradițională, nu partidul Adevărații Europeni Neaoși, că altfel și voi riscați să fiți tratați ca musulmanii. Băgați-vă capul în apă, nu vă crede nimeni adevărați europeni neaoși, deci discriminarea altora nu vă e practicabilă, nu doar fiindcă e imorală și pe fond necreștină, dar și fiindcă e riscantă pentru voi.
Finalmente, nu vă fie frică! Feriți-vă de riscuri fără rost, dar nu vă schimbați viața. Eu am de ținut o conferință la Bruxelles, una la Paris și una la Haga în aprilie și plănuiesc să le țin pe toate. Nu cred să fie riscul mai mare să sar în aer acolo decât la cinci minute de Piața Brandenburg, unde am biroul. Nu mor caii când vor câinii, și acesta nu e ceasul din urmă al Europei, oricâți falși profeți s-ar înghesui să-l proclame.
Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro.
