De multe ori este o adevărată aventură să găsești un taxi atunci când ai nevoie. Fie că este la ora nouă dimineața, fie că este după ora zece seara. Ori nu sunt mașini suficiente, ori atunci când ai zărit, fericit, în sfârșit, una ești întrebat unde vrei să mergi cu o expresie facială deloc îmbucurătoare. Iar dacă răspunsul este Berceni, de exemplu, ori ți se răspunde sec că acolo nu merge, ori se face un semn disprețuitor din cap că așa ceva nu servește domnul taximetrist. Nu meriți nici măcar să facă efortul de a se obosi să rostească o vorbă… În definitiv, nu ești decât un client.
Apoi, mai găsești unii care, după ce menționezi direcția, îți spun din start o sumă, ca și când n-ar fi auzit în viața lui de aparat de taxat. Nu accepți, la revedere, îți cauți altul sau o iei cătinel pe jos.
Dar, am întâlnit și un taximetrist care nu a putut accepta un astfel de refuz și a ținut să riposteze. Eram după un concert la Sala Palatului, undeva după ora 23.00, și mi-a cerut 50 de lei până în Berceni, în condițiile în care punând în funcțiune aparatul de taxat călătoria ar fi costat 20 de lei! La refuzul meu civilizat, a ținut să-mi spună, revoltat chiar, „Da’ de concert ai avut bani!“.
Enfin, să zicem că ai avut norocul că găsești un taxi fără a fi condiționat de o anumită sumă. Abia acum începe partea interesantă: discuțiile cu taximetristul. Sunt o sursă nemaipomenită de informații. Utile, ușor înfricoșătoare uneori, dar extrem de „interesante“ de cele mai multe ori. Depinde cum le privești, desigur. Poți afla, de exemplu, că degeaba te iluzionezi tu că dacă te duci în piață la producători români, legumicultori din jurul Bucureștiului, vei cumpăra roșii cu gust, fără substanțe „ajutătoare“ de creștere, coacere etc. Exclus. Acești legumicultori – chiar socrii celui care cu mândrie îmi relata acest lucru – au două grădini, una pentru uzul personal, cu produse naturale, așa ca în grădina bunicilor, după care avem cu toții nostalgii, și una „îmbunătățită“, unde se face agricultură “modernă“, cu de toate adăugate, numai recoltă mare să iasă!, destinată fraierilor care cumpără.
Mai poți afla exact cum se obțineau diverse autorizații pe vremea primarului Oprescu, care nu se murdărea el să negocieze, ci își trimitea odrasla, ori cum ne “nenorocește“ Guvernul Cioloș, care nu are altă treabă decât să facă un nou Cod Fiscal. Nu contează că acest cod a fost făcut de Guvernul Ponta și doar a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2016, orice ai spune, lucrurile sunt clare: Guvernul Cioloș a făcut Codul!
Ca să nu mai vorbim de informațiile credibile, mai ales când după un timp televiziunile le confirmă (dar ce mândru ești când vezi că tu le-ai aflat cu mult înainte în timpul unei banale călătorii cu taxiul!), despre firmele angajate de primărie să facă diverse lucrări – cum ar fi podul de pe Văcărești, pasajul de la Piața Sudului etc. – ce ne fac viața amară durând ani întregi.
Dar de departe cea mai palpitantă discuție, și nu numai, a fost o cursă începută undeva prin Piața Romană în direcția aceluiași cartier-dormitor Berceni. Imediat ce am urcat, taxiul a demarat în trombă, mai ceva ca la cursele de Formula 1, deși nu spusesem că mă grăbesc. Pe Calea Văcărești, taxiul depășea tot ce prindea. În nici un caz în liniște.
Fiecare depășire era însoțită de gestul furios al taximetristului care scotea capul pe geam și-i înjura birjărește pe toți „blegii“ care circulau regulamentar. Începusem să mă întreb unde voi ajunge la finalul acestei curse, când, parcă simțindu-mi teama, cu cel mai firesc ton din lume, domnul taximetrist îmi spune că el are un certificat de la Spitalul de Psihiatrie în care scrie negru pe alb că suferă de afecțiune bipolară… N-am înțeles mai departe cum se mai numea afecțiunea pentru că, dincolo de faptul că nu știam cum să mă proptesc mai bine pe bancheta din spate, el continua să mă bombardeze cu multe alte informații. Am reținut ceva vag, cum că lucrase în armată și se pensionase pe caz de… afecțiune bipolară!
Asta nu m-a împiedicat să continui, atunci când este necesar, să circul cu taxiul și să continui să discut cu toți taximetriștii. Nu știi niciodată ce mai poți afla…
