Dacă pe la sfârșitul anilor ’90 – începutul anilor 2000, cei interesați de moda românească nu mai pridideau să meargă pe la prezentări de colecții ale designerilor autohtoni, de mai bine de zece ani încoace acestea au devenit o raritate. Vorbim, desigur, despre prezentări ale unor designeri care chiar cu asta se ocupă, nu despre tot felul de preocupări sezoniere ale unor pseudovedete.
Cu toate acestea, în România există designeri serioși, care au reușit să impună un brand, unii dintre ei deocamdată doar în țară, alții chiar și în afara ei. În ceea ce privește prezentările, pare că una dintre puținele manifestări constante de acest gen este Gala Avanpremiere, ajunsă deja la a 16-a ediție, unde nu numai că sunt prezentate colecții de sezon ale unor branduri deja cunoscute, dar există și o secțiune ce lansează tineri designeri. Poate de aceea, într-o scurtă prezentare a modei românești, am ținut să discut cu Alin Gălățescu, organizatorul Galei Avanpremiere, și cu unii dintre designerii români consacrați.
Într-o primă fază, am vrut să știu ce se întâmplă cu industria autohtonă de modă, dacă mai există acea industrie de confecții care, cândva, era recunoscută pentru exportul făcut. Și care, în condițiile de acum, când avem școli specializate în design vestimentar, ar putea folosi aceste specializări. În opinia lui Alin Gălățescu, pe de o parte mai există doar un mic sector de lohn, cam 30% din ceea ce era înainte, iar pe de altă parte a apărut o zonă de târguri, din ce în ce mai puternică, adică români care ajung să fie cunoscuți afară. Această ultimă parte pare a reprezenta „una dintre puținele ecuații ale succesului, pe care toată lumea pariază, aici participând designeri români, dintre care unii cu mari reușite, de la Maria Lucia Hohan la Rhea Costa, Ludmila Corlățeanu, Clara Rotescu și alții.
Sunt branduri care nu numai că au reușit să iasă, ci și să stabilizeze un cap de pod între România și exterior. Adică au o producție special destinată exteriorului. Multora dintre ei de acolo le vin cei mai mulți bani, și atunci consideră România o piață secundară. În același timp, au fost și alte branduri care au încercat să iasă, dar ceea ce au prezentat nu a avut nici o aderență, mai ales acum, când de vreo trei sezoane nu se mai plătește participarea la anumite târguri. De exemplu, Parisul, care rămâne cel mai reprezentativ, nu mai este subvenționat. O participare la un târg – și sunt două pe an – înseamnă undeva în jurul a 10.000 de euro, deci riscul este foarte mare. Și atunci, firesc, sunt povești de succes și rateuri magistrale“, spune Alin Gălățescu.
Prêt-à-porter ori zona „de evening“
Un alt aspect ce trebuie luat în calcul este piața de prêt-à-porter, foarte fragilă, unde există o competiție cruntă cu brandurile străine venite în România, o competiție pierdută aproape din start. Explicația ar fi că noi nu numai că nu avem o industrie în acest sens, ci avem doar designeri, care au capacitate mică de producție de prêt-à-porter, nu au o piață de desfacere și, cum spune Gălățescu, „există o sumă de erori de care aproape nu ai cum să te ferești“.
Zonele pe care designerii noștri se pot dezvolta sunt, în opinia lui, „zona de evening – care stă mult mai bine decât cea de prêt-à-porter pentru că se echilibrează cumva prețul de producție cu vânzările –, precum și cea de mirese“. O zonă în care se pare că suntem bine reprezentați este piața de mirese, singura care funcționează și la noi, și sunt câțiva designeri care încearcă să creeze capete de pod spre exterior, târgurile de la Barcelona și New York fiind niște povești de succes în acest sens, dacă ne gândim la designeri precum Natalia Vasiliev sau Otilia Brăiloiu.
Referitor la industria de modă din România, Ludmila Corlățeanu constată: „Mulți designeri români se plâng că în România nu există un sistem pus la punct al industriei de modă, ceea ce este adevărat. Acest lucru, însă, pentru mine înseamnă un avantaj, pentru că astfel poți să-ți creezi sistemul propriu în care să funcționezi. Regulile nu sunt scrise, deci ești liber să ți le faci singur“.
Pe de altă parte, designerul Mihaela Glăvan crede că „mediul economic nefavorabil, cu taxe uriașe, și sistemul de buying deficitar sau chiar inexistent îngreunează lucrurile în România“.
Piață deschisă în România pentru branduri de calitate
Alin Gălățescu crede că există mai multe chei în devenirea și afirmarea unui designer: „Fiecare trebuie să-și facă un brand. Totul pleacă de la un nume, oriunde în lume, iar asta înseamnă automat existența unui showroom; apoi, ține de cât te implici, cât de eficient este showroom-ul. Dacă pariezi pe zona de evening și de mirese trebuie să ai un show impecabil sută la sută. Apoi, este o regulă: după ce ai cucerit Bucureștiul, trebuie să încerci să cucerești prima capitală aproape de tine. Trebuie să-ți asiguri teritoriul și apoi să începi să crești“.
Mihaela Glăvan, designer cu o activitate pe piața românească de încălțăminte și genți de mai bine de 10 ani, este optimistă. Pentru ea, „România reprezintă o piață deschisă brandurilor noi care se lansează, în special celor din modă, atât timp cât produsele sunt originale și de calitate. Un brand se naște pentru a îndeplini o misiune, pentru a acoperi niște nevoi deja existente ale pieței, și se adresează unui anumit segment“.
Perseverența, dedicarea, menținerea calității și caracteristicilor care au consacrat produsele respective –trei dintre elementele ce pun bazele unui brand iubit de cei cărora li se adresează – sunt, în opinia ei, secretele reușitei ca designer. „După ce s-a creat identitatea (nume, logo) și s-a înregistrat la OSIM (recomandabil, nu obligatoriu), acesta devine brand prin expunere și recunoaștere“, completează ea.
Gala Avanpremiere, platformă de lansare
Până să ajungă să-și construiască și să-și consolideze brandul, ca în orice alt domeniu, și în cel al designului vestimentar trebuie să existe o platformă de lansare. Una dintre cele mai profesioniste platforme de lansare a tinerilor designeri este Gala Avanpremiere. Aici s-au lansat designeri precum Lena Criveanu, Carmen Secăreanu, Claudia Castrase, Iris Șerban, Natalia Vasiliev, Simona Semen.
„Au beneficii mari prin participarea la gală, pentru că a-ți face tu singur un show este foarte greu. Beneficiază de un PR de anvergură – de exemplu, noi, la o singură gală, am reușit să avem un PR mai mare decât MNAR într-un an“, explică Alin Gălățescu.
„Și dau acest exemplu pentru a vedea ce dimensiune de promoting există pe fiecare gală. Sunt remarcați, văzuți de tot felul de lume, de canalele de transmitere a informației, suntem la a șaptea ediție de livestream, de exemplu. Plus prezența mea alături de ei – eu urmăresc colecția foarte aproape de designer, merg chiar la nivel de concept, schițe, primele produse, până la final, muzică, distribuție pe modele. Un designer trebuie să înțeleagă că toate aceste etape sunt extrem de importante. E ca un labirint în care trebuie să știi când să faci stânga-dreapta. De la cromatică, material, accente, până la muzică, distribuție pe modele, dacă greșești vreo două opțiuni, colecția se duce în gard.“
Cum poți să te impui în afară
Sunt deja câțiva designeri români care au reușit să iasă în afară, cum ar fi Ludmila Corlățeanu, Rhea Costa, Maria Lucia Hohan, Elena Perseil și alții de mai mică întindere, cei amintiți fiind printre cei mai vizibili, dar nu singurii. Ei au reușit și și-au creat ateliere de dimensiunile unei mici făbricuțe, au reîntors mâna de lucru calificată în sistem. Din păcate, nu sunt mulți.
Brand, showroom, o pornire coerentă de imagine sunt câteva dintre elementele necesare în această alegere, dar foarte importantă este și o politică abilă de prezență la evenimente, ceea ce mai puțini reușesc. „Orice designer care își propune să pătrundă pe alte piețe decât cele autohtone poate să facă acest lucru printr-un instrument funcțional: târgurile internaționale. În România, avem avantajul că statul ne susține financiar pentru a participa la ele. Oricine care își deschide un SRL poate să meargă la un târg de referință la care Guvernul român, prin Ministerul Economiei, îi va plăti costul spațiului pentru expunere. Deoarece eu fac acest lucru de șapte ani, am reușit să-mi creez o bază de clienți cu care îmi cresc afacerea. Mai există instrumente ajutătoare, dar care necesită investiții suplimentare, cum ar fi colaborările cu firme de PR sau showroom-uri. Fiecare designer alege, în timp, ceea ce funcționează cel mai bine pentru el și în condițiile pe care le poate îndeplini“, spune Ludmila Corlățeanu, unul dintre designerii locali care au reușit să-și impună creațiile peste hotare.
Un brand în modă înseamnă creativitate, progres, seriozitate și unicitate, iar experiența clientului este cea care dictează evoluția într-un sens sau altul.“ Mihaela Glăvan
Să-ți faci un nume în orice domeniu înseamnă să faci ceva cu perseverență. Când faci un lucru de mai multe ori poți să ajungi la excelență. Este valabil pentru orice designer din orice țară.“ Ludmila Corlățeanu
Tendințe
O tot mai mare libertate în modă
Tot Alin Gălățescu, prezent la mare parte din prezentările importante din lume, spune referitor la tendințe: „Anii ’70, punk-ul sunt în vogă, sunt curente care aveau mesaje clare, pozitive. Colecțiile punk prezentate acum la New York par a vorbi însă despre personaje aflate la marginea societății, fără nici un orizont de așteptare. Dar există și reversul, ca de obicei. Opoziția reprezintă o întărire a zonei de couture foarte puternică, ce are ca pol de succes creațiile Valentino.
Apoi mai există un retro foarte bine destructurat, un romantism mai ciudat de tip anii ’70, foarte retro. S-a asimilat acea decadență, căreia i s-a conferit un aer boem, gen cenaclurile și întâlnirile literare. Amestecuri stranii, foarte colorate, dar clar foarte tribale, ca să spun așa. Și au un succes fabulos. Desigur, mai sunt mulți alți designeri care se situează între cei care impun aceste curente. Rămâne puternic reprezentată zona dark, cu old black, ciudățenii, piele, dar și zona de couture-à-porter.
Sezonul care urmează este foarte exotic. Ne întoarcem la ceva mai viu, după multe sezoane de plictiseală. E o dinamică a noii generații, mult mai curajoasă, liberă în opțiuni și care, în mod surprinzător, își găsește publicul. Se capătă o libertate foarte mare în modă. O libertate foarte mare aduce avantaje și dezavantaje. Poți să pui orice cu aproape orice, de la imprimeuri, culori, nu există ceva care să dicteze. Se păstrează măreția negrului, chiar dacă e vară, a bejului, are loc reîntoarcerea roșului, a culorilor intense sau pastel. Important este să știi cum să le amesteci.
Acum sunt cel puțin două, dacă nu trei curente simultan: foarte influent rămâne masculine look, dar nu de inspirație boy jacket sau boy t-shirt, ci doar cu elemente de inspirație masculină. Una dintre tendințele sezonului viitor o reprezintă manșetele solist. Nu au mai fost în zona asta manșete de pe vremea lui Gianfranco Ferré. După ce a murit maestrul nimeni nu a mai avut forța să se joace cu acest element. Din sezonul viitor renaște. Cheia acestui an va fi cumva neopunk, care vine la pachet cu o reacție ultraneoromantică, foarte feminină. Există simultan contrariile: masculin/ultrafeminin, romantic versus punk, rock versus romantic. Te joci cu contrastele. E foarte importantă informația. În momentul în care ai informația trebuie să știi să selectezi. Atunci poți să apelezi la garderoba proprie sau la magazine accesibile. Trebuie să știi ce să selectezi, altfel ești într-o mare de informație toxică. Poți, apelând la niște lucruri ultraaccesibile, să fii ultracool, mai ales când nu mergi în zona aceea foarte luxoasă unde nu ai voie să greșești. Cu cât se accentuează zona punk, cu atât luxul devine mai rafinat, mai selectiv. În momentul în care un curent câștigă teren este firesc ca celălalt să-și consolideze pozițiile. Toate pozițiile se radicalizează și în același timp ai libertate totală de alegere. Cum te joci cu ele este tot un paradox sau un joc al contrastelor. Iar asta ține de cultură și de personalitatea fiecăruia.“
