Proiectate înainte de 1990 ca încăperi cu un strict rol utilitar, băile din apartamentele de bloc nu îşi mai găsesc în nici un fel locul în actualele standarde în care confortul joacă un rol esenţial.
În aceastã ordine de idei, trebuie sã subliniem încã o dată că principala problemă este cea legată de spaţiu. Exemplul următor este un caz fericit de rezolvare a unei situaţii de acest fel. Trebuie spus însă că rezolvarea respectivă a fost facilitată de felul în care erau amplasate cele douã băi în ansamblul apartamentului. Ele se găseau în extremitatea posterioarã a holului care decomanda locuinţa, pereţii lor frontali închizând această zonă a holului. Baia ocupa, împreunã cu WC-ul de serviciu, o suprafaţă de 7,09 mp din care 4,08 mp aparţineau băii, iar 3,01 mp toaletei de serviciu. Acest spaţiu a fost realocat în aşa fel încât în ambele încăperi să se poatã amenaja ca locuri de îmbăiere. Astfel, în momentul reconstrucţiei celor douã băi, spaţiul a fost împărţit relativ egal. Peretele care le delimitează are douã unghiuri drepte, lucru care a condus la formarea unei nişe în fiecare dintre cele douã băi (foto 1). În baia care deserveşte dormitorul matrimonial a fost montată o cadă de baie, jumătate din volumul ei ocupând spaţiul inferior al nişei (foto 2). În cealaltă baie (destinată copiilor), a fost montată o cădiţă de duş, de data aceasta ea fiind complet integratã în nişă. În acest fel, nişa îndeplineşte şi funcţiile unei cabine de duş.
Pentru ca forma peretelui despărţitor sã aibă efect în plan funcţional, a trebuit ca uşile de acces în cele două băi să fie repoziţionate, ambele fiind mutate către extremităţile pereţilor frontali.
Lucrările propriu-zise au constat în demolarea în totalitate a pereţilor care delimitau cele două băi şi în reconstrucţia lor din profile metalice şi gips-carton.
Pardoseala a fost refăcută prin eliminarea straturilor de şapă şi de cărămizi BCA şi prin adăugarea de trei straturi noi: unul de nisip, unul de polistiren extrudat iar al treilea de şapă.
