România liberă continuă seria interviurilor cu oamenii legii care au pasiuni deosebite. Astăzi, vă prezentăm un interviu cu Aurelian Bădulescu din cadrul Institutului Național de Criminalistică. El poate realiza un chip în lut în mai puţin 30 de minute, în baza unei descrieri: „mă transpun în energia omului al cărui portret îl realizez. Iar Dumnezeu creează prin mâinile mele” . De altfel, el este unul dintre cei trei români care se pot numi „artiști criminaliști”.
România liberă: De ce ați ales meseria de polițist și ce vă place cel mai mult la această meserie?
Aurelian Bădulescu: Lucrez în MAI din anul 2002 şi am ales această meserie din sete de dreptate, patriotism şi din dorința de a continua tradiția de familie, bunicul fiind polițist. Am „furat” aceasta meserie de la cei mai buni poliţişti pe care i-am întâlnit în „peregrinările” mele pe la Judiciar (I.P.J Sibiu) şi Economic (I.P.J. Vâlcea).
În anul 2002, proaspăt absolvent al Academiei de Poliție, repartizat la Judiciar la compartimentul „furturi din locuinţe” dornic de a învăţa cum poţi determina o persoană suspectă să recunoască fapta, am asistat la dialogurile dintre deţinutul recidivist şi comisarul şef de poliţie Stanciu (poliţistul cu cei mai mulți hoți prinşi la acea ora.) Era fascinant… O adevărată introspecție psihologică şi o desăvârşită tactică criminalistică. Ce mă fascina era faptul că se ajungea la un punct culminant psihologic – factor declanșator al dării adevărului pe față. Am înţeles „nevăzut „metoda şi am aplicat-o cu succes la I.P.J. Vâlcea.
Tehnicile de artă care acum mă ajută în Arta Criminalistică le-am învăţat de la profesorul de artă Cucu Ureche, din Curtea de Argeş. De asemenea, am învăţat „psihologie aplicată” din convorbirile cu sutele de persoane pe care le-am întâlnit în viaţă: făptuitori, oameni cinstiţi, solicitanţi de portrete în lut, colegi. Pe toţi i-am analizat din perspectiva fiziognomică, artistică şi psihologică, încercând să pătrund dincolo de „carcasa” facială. Astfel, deşi nu pot încadra ştiinţific acest talent, vă pot spune ca am căpătat abilitatea de a putea cunoaşte potențialul caracterologic al oricărei persoane pe care o întâlnesc, putând să obţin informaţii prețioase pentru munca pe care o desfăşor.
De când sculptați/modelați? Moșteniți cumva talentul din familie?
Aurelian Bădulescu: Modelez din clasa a II-a, iar primele lucrări au fost „Don Quijote şi Sancho Panza” din plastilină. Bunicii, cât și părinții, au avut și încă au „suflete de artiști”, însă cu lutul nu a cochetat nimeni din familie.
Câți infractori au fost prinși după portretul robot sculptat în lut? Vă amințiți vreo speță?
Aurelian Bădulescu: Arta Criminalistică este o metoda de lucru care, alături de alte metode, ajută la identificarea persoanei. Nu este o metodă care oferă identitate în identificarea persoanei. Oferă asemănare. Restrânge cercul de suspecți sau victime. Cazul cu cea mai mare asemănare a fost cel realizat pentru I.P.J Gorj, în care proporția de aproximativ 80% a dus la realizarea ulterioară a unei expertize genetice care a dat verdictul identităţii. De-a lungul timpului, am realizat, împreună cu medicul legist Horațiu Dinu-Drăgănescu, zeci de reconstrucţii faciale, portrete digitale de îmbătrânire facială sau remodelare facială postmortem, care au ajutat sau ajută în cadrul investigațiilor judiciare.
În cât timp puteți realiza un portret robot în lut?
Aurelian Bădulescu: Pot modela un portret în 30 – 40 de minute, iar un portret robot în lut în 1 – 2 ore . Cel digital durează mai mult. O asemănare mult mai mare cu persoana descrisă am realizat-o în cadrul cursului forensic, unde au participat aproximativ 40 de poliţişti specialişti forensic art, alături de profesorul american de Cartea Recordurilor Lois Gibson. Acolo am reuşit redarea cu o mare asemănare a portretului unei persoane descrise în aproximativ 30 de minute, martori fiindu-mi cei 40 de colegii și profesorul.
Ce altceva mai sculptați în afară de portrete robot? Ați realizat și portrete de personalități?
Aurelian Bădulescu: Am avut multe expoziţii cu aceste chipuri de lut în România și am participat și în cadrul unor concursuri artistice unde am obținut locul I.
În 2013 am avut o expoziţie la Teatrul de Comedie: Mari Actori – Esenţe Imateriale cu chipurile marilor actori români: Horaţiu Mălăele, Tamara Buciuceanu, George Mihăiţă, Ştefan Radof, Mereuţă, Amza Pellea, maestrul Beligan etc.. Ca un fapt de raritate este stilul abordat: caricatură în lut.
Am realizat chipurile marilor criminalişti ai lumii şi ai României, expuse pe holurile Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (fraţii Minovici, dr. Andrei Ionescu, Juan Vucetich, Edmond Locard, Hans Gross, Alphonse Bertillon etc.).
Extraprofesional, am realizat chipul lui Mihai Viteazul, care se afla expus în curtea Mănăstirii Plăviceni, judeţul Teleorman. De asemenea, am realizat reprezentări în lut după icoanele ortodoxe şi am avut o expoziţie intitulată „Lăsați copiii să vină la Mine!”
Sunteți o persoană religioasă? Ați realizat portrete de sfinți?
Aurelian Bădulescu: Afirm cu bucurie ca sunt o persoană credincioasă. La 29 de ani am descoperit ortodoxia. Am realizat portretul Mântuitorului Iisus Hristos însângerat, care este undeva în Vâlcea.
În 2007 am realizat chipul Sfântului Apostol Andrei, chipul Sfântului Antonie cel Mare, chipul Sfântului Nectarie, care l-am lăsat pe Insula Eghina, în Grecia, stareţei unei mănăstiri.( inedit-nu si canonic).
Am realizat o reconstrucție facială arheologică a ctitorului unui schit. (chipul Sfântului Pahomie de la Gledin). Este realizată în silicon pe un craniu de plastic, chipul Sfântului Apostol Petru, chipul Sfântului Pantelimon.
Acum 9 ani, am realizat o reprezentare numită Sfânta Treime, pe care am dat-o unui călugăr de la Mănăstirea Frăsinei. Cred că o are expusă în chilie şi mă bucur.
Am mulți „copii” din lut răspândiți atât în ţară, cât şi în străinătate. Apropo de copii, anul acesta, de ziua Poliției Române, am oferit portrete în lut realizate ad-hoc copiilor sosiți în parc. Am fost plăcut impresionat de atracţia acestora pentru portretul în lut, aceştia aşteptându-şi cu abnegaţie rândul chiar şi două ore.
Câte lucrări ați realizat până acum și care este cea mai dragă lucrare?
Aurelian Bădulescu: Cred ca am realizat sute de portrete. Toate îmi sunt dragi. Nu poţi iubi un copil al tău mai mult şi pe celălalt mai puţin. Îi iubeşti la fel pe amândoi. Iubesc portretele până la dau. Apoi uit de ele. Eu nu creez pentru mine. Creez pentru celălalt. Iubesc lucrarea până o transfer posesorului cu iubirea mea imprimată în chip.
Ce spune familia dumneavoastră despre această pasiune? Copiii vă calcă pe urme? Au talente deosebite? Ce spun colegii dumneavoastră despre această artă?
Aurelian Bădulescu: Familia mea m-a acceptat cu meserie mea atipică, unde intru în contact cu cranii umane. Băiatul meu desenează foarte bine. Are darul desenului. Desenează chiar tridimensional. Fetiţa deocamdată colorează foarte bine. Colegii mei, cred, au o părere bună despre pasiunea mea, care între timp a devenit profesie.
Serial Rl
Citește și: INTERVIU cu Marian Godină: Poliția este cel mai bun punct de observare a societății cu bune și cu rele
Citește și: Povestea polițistului Virgil Nicolae, care pictează icoane: ”Dumnezeu m-a ales să fac artă”
Citește și: FOTO. Artă la Poliție. Povestea Otiliei Ion, polițista care coase goblenuri
