În încercarea de a atenua daunele provocate de „afacerea Cahuzac“, preşedintele francez François Hollande a intrat în ofensivă şi a anunţat la televiziune măsuri-şoc, nu doar pentru moralizarea vieţii politice, dar şi măsuri de fond pentru lupta contra fraudei fiscale la nivel internaţional.
Preşedintele Hollande încearcă sa lanseze un fel de operaţiune „Mâini Curate“ model francez, referire la acţiunile duse de judecătorii italieni în anii ’90 în lupta contra corupţiei. Cota sa de popularitate este în scădere şi afacerea Cahuzac a accentuat tendinţa. Arsenalul de măsuri pe care l-a anunţat ar urma să readucă încrederea francezilor în clasa politică, a cărei credibilitate este grav afectată de scandalul Cahuzac, ex-ministrul Bugetului care a recunoscut că este titularul unui cont secret în Elveţia. Criza care a urmat a bulversat total clasa politică franceză, socialiştii, la putere, fiind arătaţi cu degetul de dreapta politică şi de simpli cetăţeni, iar liderul PS s-a pronunţat pentru un referendum privind moralizarea vieţii publice. Hollande a ieşit la rampă şi a venit cu un plan de „transparenţă absolută“. Măsurile-şoc prevăzute vizează asigurarea transparenţei vieţii politice, cu crearea unei înalte autorităţi independente însărcinate cu supravegherea patrimoniului aleşilor, lupta contra marii delincvenţe economice cu crearea unui Parchet Financiar cu competenţă naţională şi mobilizarea contra paradisurilor fiscale, cu obligaţia pentru băncile franceze de a publica în fiecare an lista tuturor filialelor lor şi a activităţilor.
Concret, este vorba despre crearea unei înalte autorităţi total independente, însărcinată să controleze declaraţiile de „patrimoniu şi interese ale membrilor guvernului, parlamentarilor, responsabililor marilor executive locale şi a liderilor marilor administraţii“, înainte şi la încheierea mandatelor exercitate. Din 15 aprilie, declaraţiile de patrimoniu vor fi făcute publice pentru toţi membrii guvernului, iar pentru parlamentari se aşteaptă o lege în acest sens. Se propune interzicerea cumulării unui mandat parlamentar cu unele activităţi, pentru a se preveni orice conflict de interese, dar lista acestor profesiuni interzise nu este încă precizată.
Crearea unui Parchet Financiar şi deci a unui procuror specializat, cu competenţă naţională pentru a acţiona asupra afacerilor de corupţie şi de mare fraudă fiscală, reprezintă un punct major din planul lui Hollande. Există deja secţii financiare specializate în cadrul Parchetelor din Paris, Marsilia, Lyon şi Bastia, dar nici una nu dispune de competenţă naţională, cum este cazul pentru Parchetul Antiterorism din Paris, a cărui capacitate de acţiune se extinde pe ansamblul teritoriului naţional.
În ce priveşte întărirea sancţiu-nilor în materie de fraudă fiscală, pentru parlamentarii condamnaţi se prevede o perioadă temporară sau definitivă în care nu vor mai beneficia de dreptul de a fi aleşi.
Nemulţumiri
Claude Bartolone, preşedintele Adunării Naţionale, i-a spus ieri premierului Jean-Marc
Ayrault că declaraţia de patrimoniu a aleşilor nu este neapărat o soluţie bună. „Nu cred că este neapărat o bună soluţie pentru a permite o relaţie de încredere între aleşi şi populaţie“, a precizat Bartolone, subliniind că o transparenţă absolută ar fi un fel de striptease politic.
Măsurile anunţate de preşedintele Hollande nemulţumesc şi alţi aleşi francezi, mulţi declarând că nu văd rostul declaraţii-lor de patrimoniu, iar o transparenţă absolută ar însemna totalitarism.
Secretul bancar
Hollande are în vizor şi problema paradisurilor fiscale şi a secretului bancar, el subliniind că doreşte „eradicarea acestor teritorii în Europa şi în lume“. Teritoriile offshore reprezintă a doua ofensivă a şefului statului francez, care a declarat că „Franţa va stabili anual o listă a paradisurilor fiscale“. O acţiune care cade bine în contextul în care partenerii săi europeni sunt, pentru prima oară, pe aceeaşi lungime de undă. Cinci „grei“ ai UE – Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania – au scris Comisiei Europene pentru a cere punerea în funcţiune, în cadrul Uniunii, a unui schimb automat de informaţii asupra conturilor bancare deţinute de resortisanţii europeni. Pentru a constrânge ţările terţe să pună capăt secretului bancar, au solicitat ca UE să adopte echivalentul Foreign Account Tax Compliance Act american (Facta) aplicat de SUA din 2010. O legislaţie extrem de eficace, care va permite Washingtonului, din ianuarie 2014, aplicarea de sancţiuni dure – printr-o suprataxă de 30% pe activităţile locale – băncilor prezente pe solul american care nu declară averile deţinute în străinătate de cetăţeni americani.
Această mobilizare a avut deja un prim efect – Luxemburg şi Austria, ambele state membre ale UE care practică secretul bancar, au anunţat că ridică parţial acest secret. Austria a anunţat că o va face pentru străini, dar măsura riscă să nu treacă de Curtea Constituţională, care veghează şi interzice orice discriminare între europeni. În ce priveşte Luxemburgul, premierul a anunţat un schimb automat de informaţii din ianuarie 2015, dar doar pentru persoanele fizice rezidente într-un stat membru al UE şi care nu sunt rezidente fiscal în Marele Ducat. Altfel spus, această ridicare a secretului bancar nu se aplică nici întreprinderilor, nici cetăţenilor din afara UE.
