Două mine de cărbune care alimentează două mari termocentrale din zona Văii Jiului vor fi închise, deși consumatorii de energie electrică plătesc o taxă lunară pentru acestea din urmă. Un raport al Corpului de Control al prim-ministrului arată că banii se duc în importuri nejustificate de cărbune.
Cele două termocentrale din Valea Jiului, Mintia și Paroșeni, au fost construite în 1969 și 1966 în ideea de a furniza energie termoelectrică în baza cărbunelui din regiune. După 1990, zona a mers din rău în mai rău, iar din 2012 a început dezastrul. De ce?
Un raport al Corpului de Control al prim-ministrului, din martie anul acesta (trimis deja la SRI și DIICOT), arată că, începând din 2008, competența de aprobare a achizițiilor de cărbune energetic a fost atribuită Consiliului de Administrație al celor două termocentrale. Apoi, patru ani mai târziu, este transferată directorului general, pentru contracte cu o valoare mai mică de 2 milioane de euro, mai întâi, apoi de 3 milioane de euro, la finalul lui 2012.
În aceste condiții, în perioada octombrie 2011-decembrie 2012, termocentralele Mintia și Paroșeni au semnat mai multe contracte de achiziție de cărbune energetic de import cu societăți din Ungaria și Germania, toate reprezentate de aceeași persoană, un cetățean român cu domiciliul în Irlanda.
Respectivele firme au livrat peste 131 de mii de tone de cărbune energetic, în valoare totală de peste 9,5 milioane de euro. Pentru a permite aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare și fără aprobarea Consiliului de Administrație, reprezentanții celor două termocentrale ar fi stabilit o valoare individuală a achiziției mai mică de 2 milioane de euro, arată raportul Corpului de Control.
„Acele importuri au generat comisioane“
Transportul cărbunelui din Ungaria a fost efectuat de către o societate cu sediul în această țară, având acționar majoritar (99,82%) o companie din România. Importul s-a făcut în condițiile în care stocul de cărbune era deja de două ori mai mare decât necesarul, potrivit documentului guvernamental.
Mai mult, în noiembrie 2011, termocentrala Mintia încheie un alt contract de import de cărbune în mai multe tranșe, din Elveția, la o valoare 26,5 milioane euro. S-a adus astfel cu peste 345 mii de tone de cărbune mai mult decât era necesar.
De ce a fost inundată Valea Jiului cu aceste importuri? Oficial, s-a invocat că este mai ieftin să imporți decât să folosești cărbunele care este chiar sub tine! Dar raportul Corpului de Control al prim-ministrului remis în martie anul acesta arată altceva: s-a plătit mai mult cu 17,91 lei/Gigacalorie decât dacă s-ar fi folosit cărbune autohton! ”Achiziția de cărbune de import nu a fost justificată”, notează, rece, raportul. “Acele importuri au generat comisioane pentru anumite persoane, care au semnat documente. Nu am știut că la un anumit moment Consiliul de Administrație a dat directorului general prerogative în achiziția directă de cărbune, în condiția în care nu depășește valoarea de 2 milioane euro, iar mai apoi 3 milioane euro. Lucrul ăsta spune multe: te lăsăm să faci afaceri, să nu fim și noi legați cu semnătura, după care în toate contractele au luat 10% și au tot făcut apoi contracte secvențiale ca să nu ajungă niciodată la 2 milioane euro. Din Ungaria s-a importat cărbune în 2013 printr-o firmă care avea obiect principal de activitate ceva legat de activități sexuale… e un cerc în care s-a lucrat mulți ani”, ne-a explicat Petre Nica, liderul sindicatului minier ”Muntele” din Valea Jiului.
Consecințe: în anul 2012 în Valea Jiului funcționau șapte mine, Lonea, Paroșeni, Petrila, Lupeni, Uricani, Livezeni, Vulcan. Deoarece nu au mai avut cui să vândă cărbunele, pentru că se importa, au intrat pe minus. În acest context, statul a hotărât să închidă trei mine, respectiv Paroșeni, Petrila și Uricani, iar pe celelalte patru, considerate viabile, să le arondeze direct celor două termocentrale din zonă: Mintia și Paroșeni. Așa a luat ființă Complexul Energetic Hunedoara (CEH). Doar că importurile de cărbune au continuat, iar în acest moment se pune problema închiderii minelor Lonea și Lupeni, dar și a falimentului CEH.
Fără termocentrale, sistemul energetic e în pericol de colaps
De ce avem nevoie de termocentrale? Sistemul energetic, format din producători, transportator, distribuitori, furnizori și consumatori, trebuie să fie în permanent echilibru între ceea ce se produce și ceea ce se consumă. În caz contrar, intră în colaps, denumit tehnic blackout, cu consecințe dezastruoase, afirmă specialiștii consultați de „România liberă“. România a trecut printr-un blackout în toamna anului 1977, iar pierderile economice au fost mai grave decât cele generate de cutremurul din martie același an.
Una din probleme o reprezintă producerea. Piața este interesată de energia ieftină, în primul rând, și de cea verde, în al doilea rând. Cea mai ieftină energie electrică o produc fotovoltaicele, urmate de eoliene și hidrocentrale. Dar, ce se întâmplă dacă e secetă, nu bate vântul, iar cerul este înnorat? Apelăm la termocentrale, care au energia înmagazinată în rezervele de cărbune. Dar energia produsă de termocentrale este mai scumpă și mai poluantă decât cea regenerabilă. Pentru rezolvarea problemei, fiecare consumator plătește o taxă de cogenerare pentru a ține termocentralele în standby, pregătite să intre în funcțiune oricând e nevoie și pentru a se investi în tehnologiile cele mai înalte în privința reducerii poluării. Oficial, pentru o cantitate facturată de 1.000 kWh, valoarea contribuției pentru cogenerarea de înaltă eficienţă este 1000 kWh × 0,01582 lei/kWh = 15,82 lei, la care se adaugă TVA 24% (de la 1 ianuarie 2016 este 20%, dar aici vorbim despre evenimente petrecute în anii trecuți), egal cu 2,80 lei, valoarea totală fiind 19,62 lei.
Adică 2 lei pentru fiecare 100 kWh facturați, consumul mediu în locuințele din țara noastră. În România există 7.087.000 de gospodării, conform ultimului recensământ. Printr-o înmulțire putem afla că aceste gospodării plătesc în medie 14.174.000 lei – adică 3 milioane de euro pe lună.
Anchetă
„Ar trebui să se mute DNA-ul la Petroșani“
“De 26 de ani, toți cei care au fost la conducere ne-au furat. Nu a contat culoarea politică, s-au perindat tot felul de grupuri politice aflate la putere și și-au făcut bani pe spatele nostru”, ni s-a plâns Daniel Gherman, miner la Lupeni. “Noi muncim ca niște proști în fundul muntelui să dăm cărbune. Numai noi știm cum dăm cărbune în ziua de astăzi, că sunt lipsuri enorme, nici măcar susținerea care ar fi necesară nu mai este pusă la punct, băgăm abataje vechi și muncim ca niște robi”, a continuat ortacul. Acesta se plânge că salariile “sunt la pământ”. “Până acum nu am simțit, dar de luna asta o să începem să simțim, pentru că ne-au tăiat absolut tot, toate sporurile. Am rămas doar cu sporurile de pericol, de front care ne mai ajută la salar, dar în rest suntem la pământ. Încă nu s-au făcut restructurări, dar, din câte știu, s-au făcut liste, sunt mulți care trebuie să plece în pensie, asta este o mare măgărie, că se putea face înainte. Conducătorii trebuiau să spună cine a fost de vină și cum s-a ajuns în situația respectivă, ceea ce eu nu am văzut”, a arătat Daniel Gherman. Acesta afirmă că dacă s-ar face niște anchete la sânge, „cred că ar trebui să se mute DNA-ul la Petroșani“.
Insolvență
5.000 de angajați, disponibilizați
„România liberă“ a relatat la începutul acestei luni că situaţia s-a agravat şi mai mult la Complexul Energetic Hunedoara, care înseamnă minele Lonea, Lupeni, Livezeni și Vulcan şi termocentralele Mintia Deva şi Paroşeni, după ce Curtea de Apel Alba Iulia a anulat intrarea în insolvență a CEH. Instanța a admis apelul Sindicatului „Noroc Bun“ Petroșani contra sentinței judecătorului sindic, care acceptase inițial insolvența. Magistrații au trimis acum cauza spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara. În 2015, compania a avut pierderi estimate la aproape 900 de milioane lei, în timp ce datoriile totale se apropie în prezent de 1,2 miliarde de lei. Practicianul în insolvenţă Gheorghe Piperea a explicat pentru „România liberă“ că în spatele acestei situaţii-limită s-ar afla confruntarea orgoliilor dintre debitorul Complexul Energetic Hunedoara, reprezentat de Consiliul de Administraţie, şi un fel de patriotism local. CEH „nu a prea înţeles fenomenul, a vrut un anumit administrator judiciar, iar sistemul judiciar din Hunedoara, ce a ţinut să manifeste un fel de patriotism local, a numit alt administrator judiciar“, a explicat Gheorghe Piperea. Specialistul crede că apelul făcut de Sindicatul „Noroc Bun“ a avut această motivaţie.
Cel mai grav lucru, a precizat expertul, este că administratorul judiciar a luat măsuri ireversibile. „A făcut un tabel al creanţelor, adică a recunoscut nişte creanţe, inclusiv o amendă dată de Ministerul Mediului, ce putea fi contestată, care a majorat datoria totală cu amenzi de aproximativ 100 de milioane de lei. A dat o grămadă de oameni afară. A anulat foarte multe contracte. În momentul de faţă, toate aceste măsuri sunt contramandate, ceea ce înseamnă că vor fi o puzderie de procese, atât pe Dreptul Muncii, declanşate de cei care au fost daţi afară, cât şi de către contractanţi. O să fie o nenorocire, un coşmar judiciar“, a prevestit Gheorghe Piperea.
Între timp, conducerea Complexului Energetic Oltenia a anunțat la începutul acestei luni că 5.000 de angajaţi vor fi concediați până în 2020, dintre care 2.000 anul acesta, până la 1 iulie. Prin această măsură se vor face economii de aproape 2,5 milioane de lei.
„Din Ungaria s-a importat cărbune în 2013 printr-o firmă care avea obiect principal de activitate ceva legat de activități sexuale… e un cerc în care s-a lucrat mulți ani.“ Petre Nica, liderul sindicatului minier ”Muntele” din Valea Jiului