Terapia prin artă

Chiar dacă în România încă mai suntem tributari unei anumite mentalități față de rolul psihologului în a ne ajuta să depășim anumite stări emoționale confuze, acesta ne poate ajuta să ne îmbunătățim viața prin metode mai variate și plăcute.

Psihologul Paula Ne­grea confirmă opinia potrivit căreia în România există o oarecare reținere în a te duce la acest tip de terapie, spunând: “A existat  dintotdeauna și încă mai persistă și astăzi această mentalitate legată de interacțiunea cu  psihologul, mentalitate susținută de idei preconcepute, de mituri și convingeri dezvoltate în mediile de apartenență.

Foarte multă lume confundă și astăzi profesia de psiholog cu cea de psihiatru, ceea ce generează asocierea cu bolile la nivel mental, care genera un stigmat în fața societății. Este foarte important să ai suportul prietenilor și al familiei, în situații critice, dar identificarea reală cu problemele și găsirea unor răspunsuri pertinente și constructive necesită anumite intervenții, funcționale, prin tehnici și strategii specifice. În relația cu psihologul, nu de puține ori foarte multe persoane care îndrăznesc să dea curs pornirilor lăuntrice, gene­rate de varii neliniști, reușesc să descopere un real suport în a-și identifica nucleul  problemei lor și, în același timp, să-și activeze resursele interioare nebănuite, strategii neștiute de autocontrol și gestionare la nivel social, emoțional, comportamental, psihic”.

Când consultăm un psiholog

În cazul în care depășim aceste prejudecăți, când devine oare important să consultăm un psiholog? Când ne simțim ­de-a dreptul deprimați? Când ne dăm seama că nu mai putem face față problemelor cotidiene, factorilor de stres? “Cu toții tranzităm diferite secvențe pe parcursul existenței noastre. Unele din acestea sunt mai efervescente, solicitante, altele marchează prin intensitatea lor: pierderea unui loc de muncă, moartea unei persoane dragi, simptome depresive, disperare, tristețe, pierderea autocontrolului și dezvoltarea unor stări conflictuale, boli cronice, consum de substanțe etc. O vreme căutăm scuze, negăm starea, dar timpul trece și grijile cresc excesiv, piedem controlul, nu mai performăm în nimic.

Colaborarea între individ și psiholog vizează aplicarea ­unor proceduri validate științific, orientate spre restructurarea de gânduri, emoții și comportamente, într-un mediu con­fortabil. De asemenea, recuperarea dintr-o boală, în care pacientul își vede viața în pericol, subliniază necesitatea colaborării cu un psiholog, care are rolul de a oferi suport în îmbunătățirea calității vieții de zi cu zi prin construirea capacității de rezistență la stres, dezvoltarea de relații sănătoase și o perspectivă optimistă”, spune psihologul Paula Negrea.  

Îmbunătățește stima de sine

Una dintre modalitățile cele mai plăcute, ce pot deveni chiar gene­ratoare de hobby-uri, pentru îmbunătățirea calității vieții noastre, cu capacități nebănuite de a ne optimiza viața, o repre­zintă terapia prin artă.

Terapia prin artă care, spune Paula Negrea, reprezintă un concept ce încurajează redes­coperirea propriei identități, prin utilizarea de simboluri, expresii, structuri cromatice și muzică. Fiind o terapie expresivă, prin procesul creativ pe care-l generează – exprimarea de sine – ajută oamenii să-și dezvolte capacitatea de rezolvare de probleme, să dezvolte și să gestioneze comportamente și sentimente, reduce stresul, îmbunătățește stima de sine și oferă suport în conștientizare. Această terapie are rolul de a activa nebănuite capacități, prin stimulare multi­senzorială și aici subliniez importanța sistemului sensorial operaţional care recepţionează şi prelucrează în flux continuu informaţiile relevante din interiorul şi din exteriorul organismului.

Este o inovație destul de recentă în repertoriul terapeutic, utilizarea artei și a psihoterapiei drept comuniune, pentru a se conecta natura terapeutică cu creativitatea.

Prin strategii si tehnici specifice, sunt activate senzațiile, percepțiile, reprezentările, gândirea, limbajul, capacitățile amnezice și imaginația, în special imageria dirijată, în scopul unei adaptări adecvate la mediul fizic și social. Activitățile pot fi intervenții de grup sau individuale, raportate la nevoi diferențiate, care pot realiza și lucruri diferite pentru oameni diferiți.

Multe dintre tehnicile utilizate în cadrul terapiei prin artă “pot oferi un suport semnificativ în completarea diagnosticului psihologic, și aici mă refer la identificarea anumitor sec­ven­țe marcante din existența pa­ci-­ enților (traume, frici, tulburări de gândire, tulburări de perso­nalitate etc.). Aceasta poate fi utilizată pentru consiliere de către terapeuți, vindecare, tratament, reabilitare, psihoterapie, cât și în sensul larg al termenului, aceasta poate fi folosită pentru identificarea participantului cu sinele, în­-
tr-un mod care ar putea asigura individului o înțelegere mai profundă a lui însiși”. 

Tehnici de terapie prin artă

Tehnicile utilizate în acest tip de terapie sunt extrem de diverse și sunt corelate cu nivelul de creativitate al persoanei care desfășoară genul acesta de activitate, dar și cu nevoile persoanei căreia îi sunt aplicate. În cazul tehnicilor pentru concentrarea atenției, psihologul Paula Negrea exemplifică:

 „Structuri aborigene“, când participantul este supus unei sarcini care vizează concentrarea, și sunt stimulate gândirea vizuală și capacitatea investigativă, astfel încât, prin activarea analizatorilor (vizual, tactil, kinestezic, auditiv), el reușește să-și extindă intervalul de atenție și concentrare și să realizeze o structură aborigenă, utilizând o tehnică pointilistă (cu un instrument special), toate acestea desfășurându-se pe un fond muzical potrivit contextului;

 „Mandala“ – termenul vine din sanscrită și înseamnă “în cerc”- exercițiul vizează identificarea cu sinele, în cazul acesta nucleul îl va reprezenta pe participant, care dezvoltă progresiv relații cu familia, grupul de apartenență, diferite contexte și experiențe. Se vizează detașarea, relaxarea, reflecția asupra propriei persoane, dezvoltarea atenției și concentrării;

 „Ochiul magic“ – participanții sunt orientați să realizeze prin desen o structură oculară, respectând structura reală a ochiului. Ne interesează ca element central retina, în care participanții vor fi îndrumați să schematizeze sau să noteze experiențe, nume de  persoane, evenimente care le-au marcat într-un fel (pozitiv sau negativ) existența. Ei selectează mai multe tipuri de culori. La final, lucrările sunt analizate în grup sau individual, se discută asupra semnificației cromatice și a celor desenate. Se fac corelații, se identifică lucruri de adâncime care țin de frământările interioare, de îngrijorări, de starea mentală.

Cui se adresează

Terapia prin artă, prin capacitatea ei de a fi un mecanism de coping, prin care se realizează deconectarea de realitatea înconjurătoare, un răgaz de reflecție  și de “întâlnire” cu propria persoană într-un climat oportun, poate fi aplicată atât la copii, cât și la adulți, individual sau în grup. 

În terapia cu copii, spune psihologul Paulea Negrea, art terapia oferă contextul stimulării ambelor emis­fere cerebrale, strategii de stimulare a gândirii vizuale, a capacității investigative, oferă posibilitatea participanților să intervină pentru a-și descoperi, a-și clarifica, extinde și expune judecățile, ceea ce conduce la activarea la maximum a întregului potențial cognitiv.

De asemenea, terapia prin artă oferă strategii pentru dezvoltarea capacității de concentrare și atenție, în special la copiii cu ADHD, la cei cu autism, sindrom Down, dar și la adulții care sunt predispuși spre scleroză, pierderea memoriei sau Alzheimer, dar nu numai, ci chiar pentru optimizarea stării de bine.