Cum construim scara interioară

Scara este un element foarte important în proiectarea, funcţionarea şi designul casei şi de aceea sunt multe lucruri de care trebuie să se ţină seama în construcţia ei.

În multe dintre case, scările sunt singurul element de legătură între două niveluri atunci când nu există lift. Scara, în primul rând, trebuie să asigure confortul circulaţiei. Asta înseamnă, pe de o parte, să solicite un efort minim pentru parcurgerea diferenţei de nivel iar, pe de altă parte, confortul presupune şi senzaţia de siguranţă a circulaţiei; o scară pe care ai întotdeauna senzaţia că te împiedici nu este în nici un caz confortabilă. O a doua cerinţă importantă este legată de rezistenţă şi stabilitate. O scară trebuie să poată face faţă tuturor solicitărilor la care este supusă: greutatea oamenilor, a propriilor elemente componente, dar şi tensiunile determinate de „aşezarea casei” (un fenomen înregistrat în cazul caselor noi) şi, mai ales, de seisme. Nu în ultimul rând, o scară trebuie să fie frumoasă, să constituie un element intrinsec decorativ.

Cea mai des întâlnită clasificare a scărilor este aceea după destinaţia şi rolul pe care îl au. Cele mai impresionante sunt scările monumentale, care au un puternic efect decorativ. De regulă, apar în cazul clădirilor cu cel mult două niveluri. Scările principale sunt cele utilizate pentru traficul curent în interiorul unei clădiri. În schimb, cele secundare asigură circulaţia în şi dinspre spaţii cum ar fi podul şi pivniţa. În marea majoritate a cazurilor, astfel de scări secundare nu se iau în calcul, în caz de evacuare la incendiu sau cutremur.

Casa scării, spaţiul interior al unei clădiri în care este amplasată scara, trebuie să fie vizibilă şi accesibilă chiar de la intrare. Forma casei scării depinde de însăşi forma scării, dar şi de importanţa acesteia. Ca un exemplu, amintim că scările drepte sunt lungi, dar au nevoie de o casă a scării redusă. În plus, dacă numărul treptelor este mai mare de 15, se prevede un podest (un nivel intermediar) pentru odihnă, la 8 – maximum 9 trepte. În afară de acest lucru, mai trebuie ştiut că o casă a scării ideală este ventilată şi iluminată natural. În acest scop, ar fi bine ca suprafaţa ferestrelor să fie de cel puţin 1/14 din suprafaţa orizontală a casei scărilor, pentru fiecare etaj în parte. Recurgerea la lumină artificială trebuie făcută doar atunci când chiar nu este posibilă iluminarea naturală, însă cu condiţia să existe un sistem automat care să intre în funcţiune în caz de incendiu sau cutremur.

Componenţă

Aproape orice scară are următoarele componente: treaptă, con­tratreaptă, rampă, podest şi balustradă. Treapta reprezintă suprafaţa orizontală pe care se păşeşte, între fiecare două trepte consecutive existând o aceeaşi diferenţă de nivel.

Contratreapta este suprafaţa verticală care leagă două trepte succesive, în acest fel determinând înălţimea treptei.

Rampa este porţiunea înclinată a scării, ea putând fi dreaptă sau curbă, în funcţie de viziunea arhi­tec­tului şi de proiectul casei. O ram­pă trebuie să aibă cel puţin 3 trepte şi cel mult 16. Din cercetări a rezultat că, pe rampă, linia pasului (pe unde se circulă cel mai des) este ­situată la 50- 60 cm de parapet.

Podestul face legătura între o rampă şi alta şi are lăţimea egală cu a scării.

Balustrada sau mâna curentă se fixează la partea liberă a podestului sau a rampei, cu rol de sprijin şi securitate.

Panta potrivită

Panta scării face deosebirea, în practică, între o scară pe care o poţi urca cu plăcere şi una care funcţionează ca o probă de rezistenţă şi îndemânare. Pentru a înţelege mai bine cum stau lucrurile, să spunem că arhitecţii şi proiectanţii iau în calcul, de obicei, cam patru tipuri de pantă. Prima dintre ele, mai rar întâlnită într-o casă, este panta orizontală. Mergând pe aceasta, un adult de înălţime medie face paşi de 76 de cm, măsuraţi de la călcâi la călcâi. În acest caz se prevede o balustradă situată la aproximativ 80 de cm înălţime. Următoarea pantă este cea mai plăcută omului. Ea are un grad de înclinare de 1:10 – 1:8. Balustrada rămâne la 80 cm, dar pasul se scurtează la aproximativ 40 cm. Aceasta este ultima pantă care poate fi urcată fără trepte. La al treilea tip de pantă, cu înclinarea de 17/29, dimensionarea treptei şi a contratreptei se face în felul următor: 1 treaptă + 2 contratrepte = 63 de cm.

Ultimul tip de pantă apare în cazul scărilor „tip vapor” sau „tip sală de maşini”, dar care sunt destul de des întâlnite şi în vilele ­particulare, mai ales când fac­ ­legătura între mansardă şi nivelul inferior. În cazul acestui tip de scară nu se pun contratrepte. Mâna curentă nu este neapărat necesară când panta este inferioară valorii de 25/10, dar devine obligatorie după valoarea de 21/15.

Pentru o circulaţie comodă, scările se prevăd, în general, cu un profil care iese în consolă cu 2 sau 5 cm (mai simplu spus, el continuă treapta în aer). Acest profil se numeşte „nas” sau „ciubuc” şi are şi rol decorativ, nu doar utilitar.

Ca şi regulă de bază, la clădirile de locuit, lăţimea şi înălţimea treptelor, lăţimea rampei şi a podestelor sunt aceleaşi pe toate nivelurile scării, de la parter şi până la ultimul etaj. Lungimea treptei, sau altfel spus lăţimea rampei, se determină luând în calcul considerente funcţionale şi de evacuare rapidă a clădirii, în caz de pericol. De pildă, trebuie ţinut cont de numărul de membri ai familiei, căci e de presupus că o familie alcătuită din şase persoane are mai multe şanse să se întâlnească undeva pe scară decât o familie compusă din doi membri. De asemenea, scara trebuie să fie suficient de lată încât să se poată transporta pe ea diverse obiecte, unele dintre ele foarte masive (mobilier etc.)

Din ce se poate face

Lemnul este un material foarte utilizat, din pricina naturaleţei sale, a bunei prelucrabilităţi şi a aspectului estetic. Dintre esenţele din ţara noastră, stejarul este de departe preferatul arhitecţilor şi constructorilor, deoarece este rezistent la uzură şi are fibre foarte frumos dispuse.

Din păcate, stejarul (şi orice alt lemn, de altfel) arde foarte uşor, iar acest lucru nu este deloc tolerabil la o scară. Prin urmare, este obligatoriu ca lemnul folosit la fabricarea unei scări să fie igni­fugat. În ultima vreme sunt din ce în ce mai căutate scările din metal (inox, fier forjat etc.). Acestea sunt frumoase şi, în plus, au o rezistenţă mare la incendiu.

Din păcate, sunt cam grele şi e bine ca existenţa lor să fie luată în calcul încă din faza de proiectare a casei, pentru ca sarcina determinată de ele să fie luată în calcul la proiectarea structurii de rezistenţă a clădirii. Betonul armat monolit este şi el o soluţie bună, cu condiţia să fie finisat astfel încât să devină frumos.