În pofida denumirii pompoase şi sobre, CCIR este un ONG a cărui reprezentativitate pentru mediul de afaceri a scăzut masiv, asupra căruia statul nu are nici un control, care se află în afara oricărui control financiar al statului şi care este condus de Mihail Vlasov, omul aflat în centrul mai multor scandaluri.
Printre acestea se numără acuzele aduse lui, anul trecut, de către conducerile mai multor camere judeţene potrivit cărora ar fi cheltuit, fără a putea da justificări, mai multe milioane de euro. Potrivit calculelor României libere, în mai multe judeţe doar 2%-3% din totalul de firme sunt înscrise în camerele judeţene. Miza transferului o constituie sume estimate anual la 60 de milioane de euro – taxe plătite de firme ce ar ajunge astfel în buzunarele neverificate ale şefilor CCIR.
Mihail Vlasov este prieten apropiat cu Mona Pivniceru, ministrul Justiţiei, care ar trebui să aprobe cedarea ONRC. La solicitarea ziarului România liberă, ministerul condus de Pivniceru a refuzat să răspundă dacă susţine sau nu susţine cedarea Registrului Comerţului către CCIR.
Proiectul cuprinde 129 de articole şi a fost depus în data de 21 februarie, de Alina Gorghiu, deputat PNL; Florin Iordache, deputat PSD; Klárik László-Attila – senator UDMR; Grosaru Mircea – deputat RO.AS.IT (minorităţi); Markó Attila-Gabor – deputat UDMR; Vainer Aurel – deputat FCER (minorităţi).
Potrivit iniţiativei, „regulile de ţinere a registrelor, de efectuare a înregistrărilor şi de furnizare a informaţiilor se stabilesc prin norme elaborate de ONRC şi aprobate de Colegiul de Conducere al Camerei de Comert şi Industrie a României (CCIR)“.
Tarifele practicate de ONRC pentru furnizarea de informaţii sau eliberarea de copii după documente, indiferent de modalitatea prin care se face, se stabilesc tot de Colegiul de Conducere al CCIR (condus de Mihail Vlasov).
Care sunt mizele şi riscurile?
Veniturile anuale ale Registrului Comerţului din toate operaţiunile prestate agenţilor economici se ridică la aproximativ 60 de milioane de euro. Aceşti bani ar ajunge la discreţia CCIR dacă Ministerul Justiţiei ar fi de acord să dea RC la CCIR. Posibilitatea este riscantă atât timp cât angajaţi de vârf ai CCIR au fost cercetaţi de-a lungul timpului pentru fapte de corupţie, inclusiv de deturnări de fonduri europene. Fiind organizaţie neguvernamentale, execuţiile bugetare ale CCIR nu sunt verificate de Curtea de Conturi, Ministerul de Finanţe etc. Pe lista celor ce au fost sau sunt cercetaţi se află Sorin Dimitriu, vicepreşedinte CCIR, Magda Ţepoi, şef al reprezentanţei CCIR la Bruxelles, condamnată pentru deturnare de fonduri UE.
Mai are vreo reprezentativitate CCIR?
În altă ordine de idei, CCIR nici nu mai poate fi considerată reprezentativă pentru mediul de afaceri, după cum se pretinde. CCIR nu comunică numărul firmelor membre, însă o privire aruncată pe portalul de internet al câtorva CCIJ arată adevărul. La Vaslui CCIJ are doar 80 de membri din totalul de 5.300 de firme din judeţ (adică 1,5%), în timp ce la CCI Cluj sunt înscrişi 800 de membri din totalul de 31.800 de firme (2,5%). Care mai este atunci reprezentativitatea pretinsă, în afara unor paragrafe de lege rupte de realitate? Cu toate acestea, Mihail Vlasov vrea să beneficieze de banii vărsaţi la Registrul Comerţului de cele aproximativ 500.000 de firme din România. O tentativă similară de preluare a RC, tot în urma unei iniţiative parlamentare, a avut loc şi în 2009. Aceasta a eşuat atunci în urma unei decizii potrivnice a Curţii Constituţionale.
