Elevii mari îi meditează pe cei mai mici. „Educaţie remedială”, sună conceptul. Totul a pornit, cu doi ani în urmă, de la ideea copiilor din judeţul Vaslui. Un proiect unic, deocamdată, în România. Cei de gimnaziu, selectaţi din rândul performanţilor la învăţătură, le dau o mână de ajutor colegilor din clasele primare, cu note slabe. Dincolo de toate, şcolarii învaţă ceva esenţial. Lecţia solidarităţii.
Acum este ora dedicată adunărilor şi scăderilor. Doi câte doi, copiii stau în bancă. Dar numai unul din fiecare grupă are caiet. Pe care înşiruie, cu atenţe, cifre, calcule, operaţii. Celălalt îl supraveghează. Ba stă pe scaun, ba se ridică în picioare. Mă refer la supraveghetor. Tot el se mai apleacă, din când în când, explicându-i celui de pe scaun ce şi cum să facă, unde a greşit, dacă a greşit. Sau, dimpotrivă, lăudându-l, dacă a reuşit să ducă la bun sfârşit exerciţiul. Cel mai mare e pe post de îndrumător. Cel mai mic primeşte sfaturi. „Uite, aşa trebuie. Sau aşa. Poţi face în acest fel”.
De la „tu” la „tu”
Mai mare, adică elevii de clasa a VI-a. Mai mic, în clasele primare. Dialogul între cele două părţi e de la „tu” la „tu”. Sunt colegi de şcoală, aici, în unitatea de învăţământ din oraşul vasluian Negreşti. Era fix ora 12 când a început timpul meditaţiilor. Până la 13. Cei mai mici au avut cursuri de dimineaţă. Au rămas la şcoală un ceas în plus. Cei mai mari au ore de la 13. Au venit mai devreme, să se întâlnească în această sală de clasă cu cei pe care îi meditează.
O idee pornită de la copii
S-au legat prietenii între meditatori şi meditaţi. Au ajuns să vorbească aproape ca nişte oameni mari. Poţi să gândeşti ca un om mare când ai multe probleme pe cap. Cei mici au probleme. Părinţii unora sunt plecaţi în străinătate. Alţii vin din cine ştie ce sat şi, pe drum, de la atâta oboseală, le piere cheful de învăţătură. Nu au note prea bune prichindeii din clasele primare. Atunci a venit ajutorul din partea colegilor mai mari. “Hai să vezi că poţi s-o scoţi la capăt”, îl îndeamnă băiatul din gimnaziu pe colegul lui mai mic. Da, mi se spune cât se poate de clar, a fost o iniţiativă a elevilor, apărută încă din 2014, pe care profesorii din şcoala aceasta – îmi dau seama că sunt nişte oameni deschişi la nou, după cum vorbesc – au acceptat-o, ba chiar au promovat-o. „Este un mod de responsabilizare a copiilor, în special a celor mari, care şi-au luat foarte în serios rolul de îndrumător pentru colegii lor din clasele mai mici”, spune Laura Iordache, învăţătoare.
Calităţi esenţiale
Lunea sau miercurea au loc aceste meditaţii. Eu am nimerit aici într-o miercuri. Deci o dată pe săptămână acest nou gen de cursuri. Ale elevilor pentru elevi. Cei mari, din gimnaziu, au note foarte bune. Şi mai au o calitate, sunt răbdători. Sunt două elemente esenţiale care îi califică în ipostaza de meditatori. Unii îmi spun că şi-au descoperit în felul acesta talentul de pedagog. Dacă vor ajunge profesori cândva. Cine ştie ce le rezervă viitorul. Cum spuneam, s-au legat prietenii între aceşti copii. Meditatorul şi cel meditat. Astă-iarnă, meditatorii au vrut să facă un cadou colegilor mai mici. Le-au dăruit câte o carte. Au strâns bani nu numai pentru cărţi. Au cumpărat şi jucării. Şi dulciuri. S-a legat ceva, de suflet, între aceşti copii. „Este frumos când ştii că poţi să ajuţi”, spune Andrei, unul dintre meditatori.
Fără note
Caiet special pentru meditaţii are fiecare copil din clasele primare. Nu scrie aşa, oricum, pe orice foaie. Asta îmi arată că treaba e bine gândită, serioasă, organizată. Meditatorul nu dă note meditatului. Cu toate că, din când în când, cel meditat vine la ”profesorul” său şi îl anunţă că azi a luat o notă mai bună la calculele aritmetice sau la citit. Notele au crescut substanţial în cazul multor copii care trec prin acest nou gen de cursuri. Parcă şcoala nu li se mai pare atât de complicată.
„Merge din ce în ce mai bine”
Am vorbit şi cu un părinte al unuia dintre copiii astfel meditaţi. Femeia spune că şi-a luat o piatră de pe suflet. Observă la copilul ei o transformare. O nouă atitudine faţă de carte. „Văd că citeşte mai mult. E mai mult interesat de cărţi. Nu vrea să se facă de râs în faţa colegului său care îl ajută”. Mă duc la altă bancă. Aici se fac operaţiuni de scădere şi de comparare. Merge? – întreb meditatorul. „Merge din ce în ce mai bine”, vine imediat răspunsul fetei care stă cu ochii pe colega ei, să vadă ce scrie pe caiet. N-o slăbeşte din ochi nici măcar o secundă. „Ai grijă, aici nu e bine. Uite aşa trebuie să faci”.
Câteva statistici
Este un concept cu totul nou, aplicat momentan doar în judeţul Vaslui, cel al “educaţiei remediale”. Elevi care îşi ajută colegii la învăţătură, îi meditează, cum s-ar spune. O idee care a prins deja, în numai doi ani, anvergura unui fenomen. Cifrele sunt elocvente, pentru că avem de-a face cu 37 de elevi care sunt pe post de meditatori şi nu mai puţin de 100 de elevi meditaţi. Anul trecut, au fost elevi din clasa a VIII-a în postura de meditatori. Pe când în acest an sunt cei de clasa a VI-a. Cât priveşte pe cei meditaţi, ei sunt numai din clasele primare. Nu numai aici, în Şcoala gimnazială “Mihai David”, se face treaba asta, ci şi în alte şcoli din judeţ, şcoli comunale, în Valea Mare, Vultureşti, Bolaţi, Pungeşti şi Oşeşti, spune Remus Ifrim, coordonatorul proiectului din partea World Vision România. Dar, ţine omul să sublinieze, ideea aparţine elevilor. De la ei a pornit totul. Organizaţia aceasta, implicată de mulţi ani în diverse proiecte din mediul rural, în special pentru susţinerea copiilor, a fost de data asta doar un sprijin pentru o idee locală. Dacă acest proiect va fi extins la nivelul întregii ţări, asta nu se ştie, încă. Bucureştiul caută modalităţi de atragere a elevilor spre şcoală, din moment ce gradul de abandon, la nivel naţional, depăşeşte deja 18%, în timp ce World Vision, completează Radu Ifrim, a trimis o serie de soluţii, între care şi pe aceasta, a vasluienilor.
Profesorii-coordonatori
Profesorii cu care am vorbit îmi spuneau că nu este deloc întâmplătoare atitudinea copiilor. Solidaritatea de care dau dovadă. Poate că tocmai grijile şi necazurile pe care le văd la tot pasul îi fac pe cei mici să descopere, cu maturitate, sentimentul solidarităţii. „Copiii se simt mult mai responabili aici, în zona noastră”, se pune accentul pe problemele sociale cu care se confruntă în special Vasluiul. Organizaţia neguvernamentală a construit aşadar cadrul în care această idee, a „educaţiei de la elgal la egal”, s-a conturat. La temelia căreia se află şi implicarea profesorilor care au acceptat să facă o muncă în plus, fără să primească ceva în schimb, în afara satisfacţiei de a vedea nişte suflete atât de mari la vârste atât de mici. Aflu deci că există 11 cadre didactice care au rolul de coordonator al grupelor de elevi, şi cei meditaţi, şi meditatorii. Profesorul-coordonator face, la începutul anului şcolar, selecţia în rândul elevilor care vor deveni meditatori. Sunt foarte mulţi elevi de gimnaziu care vor să ajungă în postura aceasta, mă asigură învăţătoarea Laura Iordache, de la şcoala din Negreşti, unul dintre coordonatorii de care am amintit.
Angajament pentru un an
Vrei să fii elev meditator, vei avea în grijă un anumit număr de copii din clasele primare, cu care să te întâlneşti o dată pe săptămână, la orele dinainte stabilite. Este o responsabilitate pe care elevii mai mari şi-o asumă pentru întregul an şcolar. Nimeni nu a dat până acum înapoi, după ce şi-a luat un astfel de angajament. După ce i-a ales pe elevii meditatori, profesorul-coordonator trece la faza a doua, în care stabileşte cu noii săi „colegi” planul de activităţi. La ce materii vor fi meditaţi cei mici şi succesiunea acelor materii, de la o săptămână la alta. Nu în ultimul rând, la fiecare oră de meditaţie participă şi profesorul implicat în program, care îi supraveghează pe elevii din ambele categorii, intervenind ori de câte ori e nevoie de un sfat specializat. Meditatorii au şi ei de câştigat, recunosc singuri, pentru că orele acestea reprezintă o bună modalitate de a-şi verifica toate cunoştinţele acumulate până în prezent.
“Responsabilitate şi devotement”
Am ajuns astfel să cunosc profesori, aici, în judeţul Vaslui, care demonstrează că acele cuvinte ale lui Nicolae Iorga, legate de rolul educaţiei în societate, nu au fost uitate. Anume că la şocală nu trebuie să fie învăţate doar lecţii, ci să se modeleze şi caracterele celor mici. Am ţinut neapărat s-o întreb, în acest context, pe directoarea Şcolii gimnaziale din Negreşti, Doiniţa Mihai, femeie cu 38 de ani de carieră în spate, ce este educaţia. Se referă, înainte de toate, la ideea de a învăţa să fii om. „Educaţia înseamnă responsabilitate, dragoste şi devotament. Să fii, mai presus de orice, om”. Nu întâmplător, înţeleg, susţine acest program, al elevilor care îşi dedică timpul colegilor lor. Este, în primul rând, o „lecţie de solidaritate, de viaţă”.
