După operaţiunile aeriene din nordul statului Mali, care durează de vinerea trecută, Franţa a angajat ofensiva terestră, iar trupele franceze alături de militarii malieni s-au îndreptat ieri spre Diabali, oraş căzut în mâinile islamiştilor înarmaţi.
Forţele speciale franceze, angajate pentru prima oară la sol în Mali, au avansat spre nordul ţării pentru a alunga grupările islamiste înarmate legate de Al Qaeda, contra cărora Parisul a intrat în război. Operaţiunea a debutat în noaptea de marţi spre miercuri, în timp ce djihadiştii au tăiat telecomunicaţiile la Gao pentru a evita ca locuitorii să ofere informaţii militarilor. Ieri, la Diabala, capturat marţi de djihadişti, au avut loc lupte corp la corp între militarii francezi şi forţele islamiste, iar coloana blindatelor plecate de pe aeroportul din Bamako se afla „în alertă” la Niono (50 km de Diabali). În zonă „ne confruntăm cu grupările cele mai dure, cele mai fanatice, cel mai bine organizate, cele mai hotărâte şi mai bine înarmate”, declara ministrul francez al Apărării, Jean-Yves Le Drian. Amiralul Edouard Guillaud sublinia că forţele franceze se confruntă cu „un conflict tip gherilă”, situaţie cu care sunt obişnuite şi în ultimele zile aviaţia franceză a distrus ţinte fixe, adică tabere de antrenament, depozite logistice, centre de comandament.
Absenţa europenilor
Aflat la Berlin, şeful statului ivorian, Alassane Ouattara, a cerut ca „toţi europenii” să susţină operaţiunea Franţei în Mali, iar la Paris deputaţii şi-au exprimat îngrijorarea din cauza „solitudinii Franţei” în Mali, care nu a obţinut susţinerea aliaţilor săi europeni de a angaja trupe la sol alături de soldaţii francezi. În cea de-a şasea zi a intervenţiei în Mali, Franţa este în continuare singură pentru a combate teroriştii refugiaţi în nordul ţării, pe care îl controlau de nouă luni.
Franţa este în aşteptarea forţelor africane, care au promis susţinere, iar SUA discută despre ajutorul pe care îl pot aduce Franţei, excluzând desfăşurarea de trupe americane. Dar „Europa apărării”, sursă inepuizabilă de mândrie şi ambiţii, lipseşte. Preşedintele Hollande a recunoscut absenţa durabilă a europenilor în războiul din Mali, iar ministrul pentru Relaţii cu Parlamentul a deplâns „o mobilizare minimală” din partea UE şi „absenţele regretabile”.
În sens larg, criza maliană marchează o nouă retractare militară de anvergură a Europei, la mai puţin de doi ani de la ofensiva din Libia, atunci controversată, lansată împotriva lui Gaddafi, cu susţinerea NATO.
„Susţinerea politică este unanimă, dar când trebuie acţionat nu mai găsim pe nimeni”, declară numeroşi politicieni francezi. Până la urmă, Franţa nu poate conta decât pe americani şi pe britanici. În Europa, Franţa şi Statul Major riscă să nu găsească decât scuze. Germania nu poate angaja un soldat sau un blindat fără votul Bundestagului, scenariu nedorit de Angela Merkel în perioadă electorală, Italia se află în plină campanie legislativă, iar Spania, slăbită de criză, nu manifestă nici un entuziasm. În Nord, contributori majori ai NATO, ca Olanda sau Danemarca, nu se interesează de Africa, iar în Est, Polonia reaminteşte că rămâne angajată în Afganistan.
