INTERVIU. Cristian Ghinea, ministrul Fondurilor Europene: Există o frică faţă de firmele IT care căpuşează achiziţiile publice

Cristian Ghinea a declarat, într-un interviu acordat „Româ­niei libere“, că țara noastră a abordat complet eronat programul de finanţare cunoscut ca „Planul Juncker“, trimiţând toate proiectele pentru care avea nevoie de bani. Ministrul a anunțat că va avea o primă întâlnire cu mediul bancar, încercând să soluţioneze „divorţul“ dintre bănci şi fondurile europene, în speranţa impulsionării implicării acestora în absorbţia banilor comunitari.

Din perspectiva Brexit-ului, România trebuie să se asigure că Marea Britanie va contribui la sprijinirea financiară a dezvoltării statelor estice, pentru a beneficia de accesul la piaţa unică europeană. Şi, nu în ultimul rând, românii care doresc să se întoarcă acasă, inclusiv cei din Regatul Unit, vor putea obţine granturi pentru a demara o afacere în ţară.

Care sunt proiectele mari de infrastructură de care are nevoie România, o ţară care construieşte cel mai puternic laser din lume, dar nu are autostrăzi, unde pe calea ferată se circulă cu viteza melcului, iar la sate nu există reţea de apă şi canalizare?

Cristian Ghinea: Trebuie să învăţăm cum să folosim fondurile europene pentru a dezvolta mediul rural. În prezent, asistăm la extinderea reţelei de apă. Sectorul de apă este un exemplu de succes al modului în care s-au utilizat banii europeni. Din păcate, nu acelaşi lucru îl putem spune şi despre gestionarea deşeurilor. Fondurile europene sunt un vector de dezvoltare a ţării, însă pentru aceasta trebuie să contribuim şi noi. În ceea ce priveşte construcţia de autostrăzi, vorbim despre o lipsă de capacitate de a scrie proiecte. De aceea vom crea un departament în minister care să îi sprijine pe cei ce ar trebui să scrie marile proiecte.

Care sunt și când estimați fina­lizarea primelor mari proiecte realizate prin noul cadru financiar?

C.G.: Pot face o scurtă enumerare: linia de cale ferată Curtici-Simeria, metroul către Otopeni, care va asigura nu numai legătura oraşului cu aeroportul, ci şi dezvoltarea zonei respective, locuitorii din Otopeni putând să ajungă mai repede în oraş. De asemenea, sunt 10 proiecte de infrastructură pentru apă şi apă uzată în mai multe judeţe – Alba, Hunedoa­ra, Suceava etc. Toate acestea sunt proiecte fazate, depuse pe cadrul financiar anterior. Există şi proiecte noi, cum ar fi linia electrică ce va lega Dobrogea de sudul Moldovei, existând astfel posibilitatea alimentării cu ener­gie electrică din surse eoliene a unei regiuni deficitare din acest punct de vedere, cum este cea a Moldovei. Şi, nu în ultimul rând, Transgaz va dezvolta un proiect ce va permite exportul de gaze către Republica Moldova.

Cât de bine au fost alese pro­iectele trimise de România pentru a fi finanţate din „Planul Juncker“?

C.G.: România a abordat complet eronat acest program de finanţare. Pe vremea Guvernului Ponta a fost o abordare ca la Moş Crăciun. Ce dorinţă aveam am trimis-o la Bruxelles. S-a confundat „Planul Juncker“ cu fondurile structurale. Planul prevede acordarea de credite, de garanţii bancare astfel încât să fie încurajate acele proiecte bancabile, în care UE vine doar şi co-garantează. România a trimis proiecte pentru bani gratis, care au fost respinse. Acest guvern a încurajat entităţile private şi publice să apeleze la această modalitate de a obţine credite foarte ieftine. În final, cele cinci proiecte care au trecut de faza preliminară sunt din această categorie, aparţinând în special unor companii de stat. Pe acest fond noi concurăm cu entităţi din 28 de state. Pe lângă „Planul Juncker“ există însă o oportunitate pe care noi nu am folosit-o. Putem face instrumente financiare din fonduri structurale. Vineri avem o întâlnire cu băncile şi vom lansa o Carte albă prin care vom arăta cum vrem noi să folosim această oportunitate. Sperăm să lansăm în curând aceste instrumente financiare din Programul Competitivitate, aflându-ne în dis­cuţii avansate cu un organism financiar internaţional, şi din Programul Operaţional Capital Uman (POCU). Decizia nu a fost luată în ceea ce priveşte proporţia sumelor ce vor fi alocate pentru instrumentele financiare. În Polonia şi Cehia, de exemplu, se alocă circa 7-10% din fondurile structurale pentru aceste instrumente.

Companiile româneşti sunt în continuare nemulţumite că nu reuşesc să obţină decât contracte ca subantreprenori pentru proiectele mari, licitaţiile fiind câştigate de companiile din vestul Europei. Care ar fi o posibilă explicaţie?

C.G.: Depinde de domeniul în care activează. La marile contracte este o problemă de capacitate. Pe zona de infrastructură constructorii vor trebui să-şi asume atât proiectarea, cât şi execuţia lucrărilor, ca să nu mai avem autostrăzi care se surpă şi apoi să dea vina unii pe alţii. Vreau să văd şi companii româneşti care îşi asumă de la cap la coadă o astfel de lucrare.

Există o analiză a calităţii proiectelor ce au utilizat fondurile europene alocate pe vechiul cadru financiar?

C.G.: Mandatul meu nu este de a analiza şi repara toate greşelile istorice. Vrem să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut pe actualul cadru financiar. Am lan­sat aproape jumătate din alocarea financiară pentru perioada 2014-2020. Autorităţile de mana­gement sunt în măsură să primească proiecte pentru circa 45% din alocarea financiară. Pe vechiul cadru financiar, programele operaţionale se vor închide în 2017, ceea ce presupune un efort imens de a aduce banii în ţară. Pe de altă parte, măsurarea impactului este o chestiune permanentă în ceea ce priveşte fondurile europene. De exemplu, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) a început prost, dar a terminat mai bine. A fost un proces de învăţare. Programul Operaţional Capital Uman, urmaşul lui POSDRU, este cu totul un alt animal. Nu mai vorbim de nebunia training-urilor fără legătură cu economia reală. Acesta vizează punctele critice ale dezvoltării societăţii româneşti, şi mă refer la sărăcie şi lipsa de acces la serviciile medicale pentru o bună parte din populaţia ţării. Iar axa pentru educaţie are ca punct-cheie abandonul şcolar. Decât să avem obiective specifice separate, pe care să se poată depune proiecte mici, vom face un ghid unic pentru mai multe obiective specifice, pentru a lansa un program naţional unic în privinţa abandonului şcolar, astfel încât proiectele mari integrate, în care şcoala este punctul central, să se concentreze asupra modului în care copiii pot fi ţinuţi la şcoală, fie că le oferă programe „Școală după şcoală“, fie mese calde etc. Fiecare comunitate îşi poate gândi cu bani europeni acest program integrat în jurul şcolii. O treime din copiii din mediul rural nu ajung la liceu. Fondurile europene au calitatea de a putea să ne facă să învăţăm din greşeli, acestea putând fi reorientate. Lucrăm la refacerea fluxurilor financiare astfel încât autorităţile de management să plătească pentru impact. Adică misiunea Ministerului Fondurilor Europene şi a autorităţilor de management nu ar trebui să se rezume la a da banii şi apoi să umble după facturi. Autorităţile de management ar trebui să fie preocupate în primul rând de impact, de ce anume lăsăm în urmă. O să fie o dezbate­re publică de-a lungul verii pe refacerea fluxurilor financiare. Este vorba despre relaţia dintre autorităţile de management şi beneficiari, în special beneficiarii publici. O gândim astfel încât să se dea banii pe nişte benchmark-uri şi dacă ai îndeplinit condiţiile mai primeşti o tranşă de bani. Problema pe care o văd este că am avut un fel de divorţ între sistemul bancar şi fondurile europene şi trebuie să impulsionăm implicarea acestora în absorbţia banilor comunitari.

Trăgând linie şi ținând cont de sumele pe care România a trebuit să le returneze, care este gradul real de absorbţie pentru cadrul financiar anterior?

C.G.: Gradul real de absorbţie este de 66% – comparativ cu 56%, cât era în decembrie. Previziunile sunt că acesta va ajunge la 75-80% până la încheierea exerciţiului financiar anterior. Corecţiile financiare au depăşit, până acum, 400 milioane de euro, cele mai multe fiind pe POSDRU.

Cum ne-ar putea afecta Brexit-ul în ceea ce priveşte alocările financiare şi, în general, în privinţa dezvoltării economice?

C.G.: Este ceva fără precedent şi nu ştim cum va fi negociat. Acum este prematur şi nu putem să discutăm despre impactul asupra bugetului UE. Oricum, în 2018 se va face o reevaluare a bugetului comunitar, reevaluare ce era programată anterior refe­ren­dumului din Regatul Unit. Din punct de vedere al României, trebuie să ne asigurăm că Marea Britanie este pusă în faţa unui deal fair, care să-i permită accesul la una dintre cele mai mari pieţe din lume, în anumite condiţii. Marea Britanie trebuie să contribuie într-un fel sau altul la cheltuielile de dezvoltare a statelor membre, printr-un mecanism asemănător celui la care sunt parte Elveţia şi Norvegia. Accesul la piaţa unică europeană costă şi ar trebui calculate aceste costuri. De exemplu, Ministerul Fondurilor Europene participă în prezent la discuţiile pe marginea alocărilor financiare pe care Norvegia le va plăti României, ce totalizează circa jumătate de miliard de euro pentru cadrul financiar 2014-2020. Această alocare are la bază acest principiu. Norvegia este parte a Spaţiului Economic European, beneficiind de anumite facilităţi în relaţia cu UE, şi atunci contribuie la cheltuielile de dezvoltare a ţărilor mai puţin bogate ale Comunităţii Europene. De aceea, România şi celelalte ţări membre din estul Europei trebuie să se asigure că aceste puncte de discuţii se vor afla pe masa negocierilor. Pe de altă parte, politicienii britanici susţinători ai Brexit-ului trebuie să clarifice ce vor să negocieze cu UE.

Ați prezentat un raport conform căruia firmele controlate de Sebastian Ghiță au obținut contracte din fonduri europene de 750 milioane de lei. De ce ați decis să porniți campania dumneavoastră de dezvăluiri cu Sebastian Ghiță?

C.G.: Nu este vorba despre o campanie de dezvăluiri. Există o frică vizibilă în administraţia publică faţă de aceste firme de IT care căpuşează achiziţiile pu­blice şi care au blocat dezvoltarea normală a sistemului informa­tic. Statul român a luat decizia de a dezvolta cu resurse interne sistemul MySMIS pentru a evita riscul de fraudare a fondurilor europene. Am moştenit un raport de control al Guvernului pe Programul de Mediu din care rezulta că un astfel de sistem a fost dat prin atribuire directă, fără a fi testat. Recomandarea era trimiterea cazului la DNA sau funcţionarii respectivi trebuiau trimişi în faţa Corpului de disciplină. În cele din urmă, cazul a ajuns la DNA, fiind vorba despre două firme ale domnului Ghiţă. Valoarea totală a contractelor a fost de circa 750 milioane de lei, contracte la care Comisia Europeană ne-a aplicat corecţii de 250 milioane de lei. Însă statul a solicitat recuperarea a doar 7 milioane de lei. Pe POSCCE a fost blocată o axă, fiindcă cei de la Bruxelles au constatat că trei firme – SIVECO, UTI şi Teamnet – se înţelegeau în ceea ce priveşte participarea la licitaţii. Astfel de firme trebuie blocate să mai participe la licitaţii pe bani publici.

Care sunt celelalte contracte de mari dimensiuni asupra cărora există suspiciuni?

C.G.: Posibil să mai existe şi altele. Nu am o listă. Dacă astfel de cazuri intră pe radar, le vom face publice. Ministerul va avea un Departament Antifraudă, focusat pe prevenţie. Iar sistemul informa­tic care nu a fost gândit pe partea de prevenţie va fi refăcut. Avem lansate apeluri ce acoperă circa 80% din Programul Operaţional Infrastructura Mare şi o mare parte din POC. De asemenea, am gândit un program care să readucă acasă românii plecaţi la muncă în străinătate, şi ne gândim şi la cei din Marea Britanie, aceştia urmând să beneficieze de granturi de aproximativ 50.000 de euro ca să înceapă o afacere în România.

CV. Cine este Cristian Ghinea 

aprilie 2016-prezent: ministrul Fondurilor Europene;

2009-prezent: director, Centrul Român de Politici Europene (CRPE);

2014-2015: expert politici publice, proiectul Antreprenoriatul romilor în România

ianuarie 2014–Octombrie 2014: expert-cheie, Asistență tehnică pentru fundamentarea și formularea Programului Transfrontalier România-Ucraina 2014-2020.

2012-2013: expert politici publice „Dezbatem politici, creștem expertiză“

martie – iunie 2013: expert „Evaluarea necesităților instituționale ale Comisiei Naționale de Integritate (CNI)“