Eream buimac de cam o săptămână, de când mă întorsesem de la seminarul „Ferestrele sufletului. Cum le deschidem să aerisim, fără să pierdem căldura sufletească din interior“. Căzusem în patima meditației transcendentale și la fiecare două minute intram în transă metacognitivă holistică, ceea ce o scotea din sărite pe Zizi, care nu putea să aibă nici o conversație cu mine. Mai ales că Facebook-ul vuia de controverse vizavi de evenimente ca: unirea PMP cu UNPR sub tridentul lui Traian Băsescu sau cazul de robie inversată de la Berevoiești, în care țiganii ajunseseră boieri și-i țineau pe români în lanțuri. Asta ca să nu mai vorbesc de utilizarea excesivă a sintagmei de circula intens pe Facebook: „csf-ncsf“, la care îmi trebuiseră două zile de neliniște ca să înțeleg că erea prescurtarea de la „ce să faci? – n-ai ce să faci“. Cu eul interior bine aerisit la seminar (fără să pierd căldura sufletească), simțeam că am început o altă viață, superioară, gen.
Că numai de mine, Titi Smeureac, și de încrederea în forțele mele depindea să ajung student la Oxford, actor român la Hollywood, inginer la Porsche AG sau președinte executiv la Banca Agricolă a Chinei, gen. Parțial, cred că noile mele idei se datorau și stării de abstinență post-ebrietativă, care survine, din câte am înțeles, la întreruperea bruscă a obiceiului de a bea între 200 și 300 de miligrame de alcool de tip țuică pe zi. În fine, aflându-mă eu în starea asta, mi-am umplut geanta frigorifică cu gheață și sticluțe de sucuri naturale de fructe și am plecat la plajă, ca să-mi încarc bateriile, cum spun prin interviuri toate vedetele TV. Care, cum se știe, muncesc maximum patru-cinci luni pe an, dar au genul acela de baterii care se descarcă foarte repede.
Ca un noroc chior, primarul nou ales, Liță Paraschiv, își îndeplinise prima promisiune electorală și amenajase ștrand de balneoterapie la Potroacele, lângă balta Nămoloasa. Nefiind amenajat pe bani europeni, ca plajele de la Mamaia, Liță montase prin stufăriș niște paturi șezlong, gen, pe care lua cinci lei pe zi de la fiecare client și cinci lei subvenție de la Primărie, total zece lei. Pe care-i încasa el, pe firma nevesti-sii, ca să fie toată lumea mulțumită. În fine, ajung eu la ștrandul balneoclimateric, plătesc zece lei șezlongul și, tocmai când să-mi scot un suc din gentuța frigorifică, aud un zgomot. Zgomotul suna exact ca și cum cineva ar încerca să pornească o motocicletă Harley Davidson cu amândouă țevile de la eșapament băgate în mâlul din balta Nămoloasa. Dau la o parte stuful de lângă mine, și-l văd la doi metri mai încolo pe părintele Manole Doicaru, care tușea ca trâmbița înfundată a Antihristului. Asta nu m-a mirat cine știe ce, dar ce m-a lăsat cu gura căscată erea că părintele Manole avea pe el numai un costum de baie și se ungea pe burtă cu ulei de plajă cu factorul de protecție SPF 25. Și când spun costum de baie nu mă refer la șorțul lung până sub genunchi, care-i aprobat pentru bărbați de Uniunea Europeană, ci la un șlip tanga, care-l făcea pe părinte să arate din spate
foarte asemănător cu copiii pe care-i băga în cristelniță la biserică, numai că mult mai mare și mai păros.
– Săru-mâna părinte!, îngaim eu moale, întorcându-mi privirea într-o parte.
– Pace ție, nea Titi!, zice el. Bine că te-am întâlnit, că n-aveam pe nimeni să mă
deie cu Bronzol pe spate.
Că v-am mai spus că părintele îi puțin nostalgic și folosește și la crema de plajă vechea denumire de pe vremea comunismului. Deci, iau eu tubul de cremă solară SPF 25 și încep să-l ung cu sfială pe spate, ținându-mă la cât mai mare distanță de el. Ca în caz de ne vede cineva, să nu creadă cine știe ce altă blestemăție.
– Dar ce faci, părinte, ai trecut la baptiști? Că în ținuta asta te poți autoboteza din greșeală în orice secundă, aicea, în baltă.
– Nea Titi, mirosul de pucioasă care emană aici din baltă îmi aduce aminte de lupta necurmată pe care trebuie s-o ducem noi cu Necuratul. De aceea vin aici și stau despuiat, la fel ca Iov, în fața lui Dumnezeu. Dar ca să nu mă insolez, trebuie să-mi iau și măsuri omenești. Csf?
– Da’ nu-i prea mic factorul ăsta de protecție SPF 25 pentru ultraviolete, părinte?
– Este, dar tubul de cremă e binecuvântat și sfințit la Muntele Athos. Ai auzit, pesemne, de călugării de la Athos care l-au rugat pe
Înalt Preasfântul Mitroplit al Ardealului, Laurențiu Streza, să binecuvânteze cartea lui Becali?
– Am auzit.
– Ei bine, la schimb, ei ne-au binecuvântat cremele astea de plajă. Csf? Ncsf, Doamne iartă-mă!
În vreme ce mă tot miram eu ce la curent este părintele cu prescurtările de Messenger, termin să-l dau cu cremă pe spate și mă trag repede doi metri mai înapoi, ca nu cumva să se întoarcă el brusc și să ne ciocnim șlipurile. Mărturisesc că atunci când s-a întors, mi-a căzut fața a doua oară. Abdomenul părintelui Manole erea numai pătrățele. Dacă, din întâmplare, îl vedeau producătorii de la emisiunea „Te cunosc de undeva“ de la Antena 1, îl băgau în concurs în locul lu’ Dorian Popa instantaneu. Văzând-mi uluiala, părintele Manole zice smerit:
– Sf. Mucenic Sebastian, pe care noi, ortodocșii, îl prăznuim pe 18 decemvrie, avea asemenea musculatură, deci nu este nici o rușine. În lupta cu divolul trebuie să folosim tot ce avem. Csf? Apropo, ai văzut filmul Batman versus Superman: The Dawn of Justice?
– Nu, părinte! Am văzut că are un metascor de numai 44 pe Metacritic și…
– Nu te mai lua după Metacritic. Are nota 4,9 pe Rotten Tomatoes și nota 7 pe IMDB, asta contează. Să te uiți la filmul ăsta neapărat. Să vezi câte fețe poate lua Diavolul și cum până la urmă, cu ajutorul lui Dumnezeu, Superman îl atrage pe Batman de partea lui și-l înfrâng împreună pe Necurat.
Am scos o sticlă de suc din ladă și-am îndoit-o cu țuica pe care-o avea părintele în borsetă, pentru orice eventualitate. Că, dacă torni suc în țuică, obții țuică. Dar, dacă torni țuică în suc, obții suc. Și-am stat toată ziua amândoi la plajă, bând suc și meditând. Eu, la autodevenirea prin voință și părintele Manole la lupta necurmată cu Necuratul. Vorba tineretului din ziua de azi: CSF? NCSF.
Titi Smeureac
Cioban freelancer
