În mastruska pe care am luat-o de la Poti spre Batumi cântă muzică rusească și o polițistă tânără îmbrăcată regulamentar fredonează versurile, înghesuită de un bărbat transpirat cu multe sacoșe.
În al doilea mandat al fostului președinte Miahail Saakashvili, cântecele rusești au fost interzise, iar patronii de restaurante plăteau amenzi, dacă-i descoperea poliția că își distrează clienții cu melodii rusești. Niciodată nu a fost prea clar în baza cărei legi a fost impusă această prohibiție, dar acum în multe taxiuri, autobuze și restaurante, se aud hit-urile trupelor pop de la Moscova sau de la St. Petersburg. Într-un bar cochet din Batumi, într-una dintre seri am văzut mai mulți adolescenți georgieni, care dansau și cântau în sticla de bere melodiile rusești care urlau în boxe.
Nana are 18 ani, poartă bocanci răsfrânți peste glezne, fustă scurtă tiroleză, dansează pasional și îmi mărturisește că „versurile pieselor rusești îi merg la inimă”; altminteri visează și ea ca mulți tineri georgieni să plece în Vest.
„Cred că a venit vremea să uităm de Rusia”, declară apăsat Arkil Totochava, istoric de 35 de ani din Batumi. „Cultura lor mare, cu tot cu Tolstoi sau Dostoievski, e importantă, dar am putea trece și la Thomas Mann, la Albert Camus sau la Ernest Hemingway”, adaugă Arkil, mărturisind că și lui îi plac câteva banduri de rock și de jazz din Rusia, dar că „muzica pop de la vecinii lor din nord ar putea fi arucată la gunoi”. Există ceva ce-i atrage pe georgieni spre ceea ce vine din Rusia și ceva ce-i face să respingă funciar orice legătură cu fostul lor ocupant. În Georgia, oamenii știu exact ce nu le place, care le sunt temerile și care le sunt dorințele.
Citește continuarea textului pe blogul Sabinei Fati, de pe Europa Liberă.
