Regizorul Cristian Mungiu a acordat un interviu prestigioasei publicaţii „New York Times”, în care a vorbit despre povestea din spatele peliculei „După dealuri”, despre felul în care îşi ghidează actorii, despre personajele din film, despre noul val din cinematografia românească, dar şi despre şansele sale la Oscar.
Cristian Mungiu a declarat în interviu că nu are „aşteptări prea mari la Oscar”, din cauza genului de filme pe care le face. Întrebat de jurnalistul de la New York Times dacă subiectul filmului „După dealuri” va întări stereotipurile străinilor despre România, o ţară percepută drept ciudată şi plină de superstiţii, Mungiu speră ca pelicula sa său să nu fie interpretată astfel. „Cred el prezintă o poveste locală, ce vorbeşte despre lucruri care sunt generale. Faptele pe care oamenii sunt îndemnaţi să le facă în numele iubirii pentru Dumnezeu, de exemplu, se regăsesc în multe alte religii ale lumii. Este vorba de acelaşi mecanism, despre felul în care funcţionează el.
E vorba despre păcat şi despre felul în care răul acţionează în lume, despre felul în care violenţa pune stăpânire pe oameni. Unul dintre lucrurile care mă interesează cu adevărat este investigarea mecanismului prin care violenţa îşi face loc în societate. Personajele mele sunt oameni blânzi, care la început stau la aceeaşi masă cu acea fată, dar cumva, peste doar câteva zile, ei simt că nu luptă împotriva ei, ci împotriva demonilor din ea şi se simt îndreptăţiţi să ia decizii în legătură cu viaţa ei. Cum se întâmplă practic astfel de lucruri? Care este momentul în care se produce acea schimbare? Nu cred că acest subiect aparţine unei societăţi subdezvoltate, cred că el poate fi înţeles de oricine din lumea întreagă, pentru că subiectul vorbeşte despre lucruri general valabile”, a răspuns Mungiu, potrivit Mediafax.
„Port un drapel, la fel ca Nadia Comăneci”
Acesta a adăugat că ştie că este deja celebru în istoria premiilor Oscar, dar dintr-o perspectivă foarte ciudată. „Mă refer la comitetul Oscar, dar şi la membrii cu drept de vot din Academia de film americană. E important să existe mai multe opţiuni în cinematografie, iar spectatorii să-şi spună: «Hai să mergem, vreau să văd şi acest tip de film», să aibă această libertate, să poată alege. Însă nu poţi să faci un film care să fie la fel de apreciat peste tot – la Cannes, la Oscaruri, în România. Faci doar tipul de cinema de care eşti interesat, iar apoi destinul filmului îşi urmează cursul, în contexte diferite, adresându-se unor oameni diferiţi”, a spus regizorul. El a mai spus jurnalistului american că premiile internaţionale ajută filmul să fie văzut. „Noul val din cinematografia română există, sincer, tocmai datorită Cannes-ului. Nu am însemna nimic, nici chiar în România, pentru spectatori, dacă nu ar exista acest fel de apreciere internaţională. De fapt, în România, oamenii nu mi-au văzut filmele chiar atât de mult. Însă ei apreciază faptul că eu sunt apreciat. Aşa stau lucrurile. Port un drapel, la fel ca o echipă de fotbal şi ca Nadia Comăneci”, a conchis Mungiu.
