Filmul artistic independent despre Experimentul Piteșți, început în 2011, se apropie de finalizare. Cercetarea a presupus un efort de analiză a arhivelor și interviuri, pe o durată de de 3 ani. La 30 de ani de la căderea regimului comunist, România încă mai are de documentat acest fenomene.
Filmul artistic independent despre Experimentul Piteșți, început în 2011, se apropie de finalizare. Cercetarea a presupus un efort de analiză a arhivelor și interviuri, pe o durată de de 3 ani. La 30 de ani de la căderea regimului comunist, România încă mai are de documentat acest fenomen.
Lung-metrajul prezintă unul dintre cele mai înfiorătoare experimente de mutilare emoțională prin tortură, realizat de regimul comunist – Experimentul Pitești
Din lipsa de fonduri, întreaga echipă de filmare a lucrat benevol, inclusiv actorii, Ion Caramitru, Axel Moustache, Rareş Lucaci şi Sergiu Moraru fiind o parte dintre cei ce alcătuiesc distribuţia filmului
Pentru finalizarea lung-metrajului mai este necesară suma de 20.000 de EUR
Românii sunt invități să susțina, cu un ÎMI PARE RĂU simbolic, sub formă de donație, efortul național de strângere de fonduri
Proiectul este inițiat de regizoarea Victoria Baltag (34 de ani)
Experimentul Pitești – Filmul este primul lung-metraj istoric românesc finanțat exclusiv din colectare de fonduri pe platforme nationale si internaționale. Sute de români au donat deja pentru a susține etapele de producție.
La 30 de ani de la căderea comunismului, România riscă să uite unul dintre cele mai terifiante experimente de spălare a creierului uman prin tortură.
Vorbim despre un număr 5000 de tineri care au pătimit din cauza persecuțiilor regimului comunist (sursă: https://lnkd.în/gRetBx8)
Tinerii care au sfârșit fie schingiuiți, fie loviți cu bestialitate, aproximativ 200 de morți înregistrați, erau dintre cei mai buni studenți români, victime ale experimentului de reeducare de la Piteșți: aceșți oameni au fost mutilați, torturăți, electrocutați – metodele de re-educare depășesc imaginația umană.
Acest film independent își propune să aducă adevărul la lumină și îi invită pe toți românii să contribuie.
“La 30 de ani de la căderea comunismului, numărul exact al victimelor Experimentului Pitești nu este nici până astăzi cunoscut. Unii deținuți erau îngropați în ciment și corpurile acestora nu au fost niciodată găsite, pe de o parte, pe de altă parte, familiile multora dintre acestia nu știau unde le-a dispărut copilul, soțul sau fratele/sora și nici nu aveau voie să întrebe. Rudele celor decedați au trecut prin acești 30 de ani cu mare rană în suflet. O rana care nu s-a închis niciodată, căci ei simt că nu s-a făcut dreptate. Că nu au fost identificați și condamnați cei gășiți vinovați. Cu un efort început acum 8 ani, ne-am propus să aducem în atenția publicului o parte dintre evenimentele petrecute atunci. Este un film artistic, cu o componentă puternică de documentare. Timp de 3 ani am discutat cu victime, cu familiile acestora, cu istorici, cu reprezentanți ai Institutului de Cercetare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Experimentul Pitești nu a fost un simplu accident. A fost un efort programatic de distrugere, prin tortură fizică și emoțională. Experimentul Pitești trebuie să fie în manuale, pe ecrane, în muzee, pentru a ne asigura că istoria nu se repetă și că vinovații sunt, chiar și la zeci de ani distanță, măcar identificați, dacă nu trași la răspundere. Le mulțumim tuturor celor care ne-au susținut până acum și le mulțumim în avans românilor care aleg să spună un ÎMI PARE RĂU simbolic și să doneze pentru că Experimentul Pitești-Filmul să ajungă pe ecrane și să ofere un mic ajutor în cunoașterea istoriei și ororilor comunismului.”, declară Victoria Baltag (34 de ani), regizoarea filmului și inițiatoarea proiectului Experimentul Pitești – Filmul.
Povestea filmului începe cu momente din viața socială a anilor 1942-1948 (zona Moldovei, Iași), aduce în prim-plan psihologia umană și culminează cu punerea în imagini a “fenomenului reeducării” în România (1948-1954). Reconstituirea evenimentelor s-a realizat în urmă unei documentări de arhivă amănunțite, care s-a desfășurat pe parcursul a peste 3 ani.
Istorie relatată în premieră – Haita lui Titus Leonida
Andi Daschievici, fiul lui Petru Daschievici ne povestește în premieră pentru filmul nostru:
‘’Tatăl meu a fost racolat de Titus Leonida – erau prieteni vechi. Împreună cu alți 6 studenți făceau parte din Grupul de partizani Titus Leonida de la Iași și militau împortiva comunismului. Tată avea sarcina de a asigura corespondența grupurilor de partizani de la Iași la Cluj Napoca. Toți cei 8 studenți au fost prinși și anchetați de securitate, mai apoi închiși în temnița Mănăstirii Galata din Iași, cu sentințe între 2 și 7 ani de carceră pentru că ‘au uneltit împotriva ordinii sociale’. Bunica mea, care, fiind o femeie credinciosă, în anii de detenție ai tatului meu, a dormit pe o scândură, nici măcar învelită și cu frigul dobândit de acolo, când a ajuns la Pitești făcuse deja pneumonie și asta l-a făcut să stea mai mult în infirmerie. Erau acolo 5 studenți, unul dintre ei avea venele taiate, altul cu stare avansată de dizenterie…, erau toți între viață și moarte. Din infirmerie auzeau însă țipetele torturilor din celulele din jur și în 1951 , ‘’haita lui Titus Leonida’’ (devenit torționar în urma electrocutării și torturilor) a năvălit în infirmerie și au lovit cu bestialitate. Tata a fost lovit de însuși Titus Leonida.
Boala și lipsa dovezilor l-a făcut pe tata să fie eliberat. Atunci a semnat un acord prin care se angajează că nu va spune niciodată despre cele petrecute în închisorile prin care trecuse. Titus Leonida și tata se întorc la Iași într-o libertate împovărată cu fiecare clipă, cu o viață care să se încadreze în linia partidului, dar peste o suferință continuă și nemărturisită’’.
Titus Leonida și Andi Daschievici, călăul și victima, aveau să locuiască amândoi în cartierul Tătărași din Iași. Petru Daschievici își amintește cum, fiind copil, mergea în vizită la Titus Leonida și acesta venea în vizită la tatăl lui: ‘Nu vorbeau niciodată despre ceea ce s-a întâmplat la Piteși. Într-o zi, după ce tata murise, m-am întâlnit pe stradă cu Titus Leonida care mi-a spus că tata, în toți aceșți ani, nu-i dăduse mâna niciodată atunci când se revedeau sau când se despărțeau. O singură dată o făcuse, când acel cancer osos, – ale cărui rădăcini zac la Piteșți – l-a tintuiit la pat și a simțit că moare. Și Titus Leonida mi-a spus acestea cu lacrimi în ochi, și eu am înțeles atunci că datul mâinii a fost gestul suprem de iertare’’.
Donația ÎMI PARE RĂU – Efort colectiv pentru susținerea filmului despre ororile comunismului
Filmul este un piedestal în calea uitării acestor crâncene, abominabile momente, un stâlp de pornire în cunoașterea istoriei adevărate și un semn de comemorare, respect și doleanțe aduse tinerilor care au pătimit în închisorile comuniste.
Proiectul filmului despre Experimentul Pitești se află într-un ultim efort de strângere de fonduri. Început încă din 2011, lung-metrajul este foarte aproape de finalizare. Echipa de producție colectează bani pentru colorizare, editare sunet, compoziție muzicală, împachetare, traducere.
… Cu un ÎMI PARE RĂU toți suntem datori. Așadar, campania noastră capătă sens creând acest ÎMI PARE RĂU simbolic pe care noi ca oameni, ca țară, ca umanitate, îl adresăm celor care și-au văzut destinul, demnitatea, familia, viitorul năruite în cel mai cumplit mod cu putință.
gestul suprem de iertare’’.
Donația ÎMI PARE RĂU – Efort colectiv pentru susținerea filmului despre ororile comunismului
Filmul este un piedestal în calea uitării acestor crâncene, abominabile momente, un stâlp de pornire în cunoașterea istoriei adevărate și un semn de comemorare, respect și doleanțe aduse tinerilor care au pătimit în închisorile comuniste.
Proiectul filmului despre Experimentul Pitești se află într-un ultim efort de strângere de fonduri. Început încă din 2011, lung-metrajul este foarte aproape de finalizare. Echipa de producție colectează bani pentru colorizare, editare sunet, compoziție muzicală, împachetare, traducere.
… Cu un ÎMI PARE RĂU toți suntem datori. Așadar, campania noastră capătă sens creând acest ÎMI PARE RĂU simbolic pe care noi ca oameni, ca țară, ca umanitate, îl adresăm celor care și-au văzut destinul, demnitatea, familia, viitorul năruite în cel mai cumplit mod cu putință.
Donația spune ÎMI PARE RĂU fiecărei victime, fie că mai poate sau nu să citească mesajul. Este modul nostru de a arata respect, empatie, doliu. Este un minim de umanitate prin care ne asigurăm că istoria nu îi uită, că suferința lor nu rămâne fără sens.
O donație ÎMI PARE RĂU = 10 EUR pe https://www.gofundme.com/f/HelpVictoriaFinishTheMovie
