AmCham a prezentat ieri un îndrumar în şapte paşi dedicat introducerii unor practici anticorupţie pentru companiile active în România.
Ghidul a fost realizat de către Camera Americană de Comerţ din România (AmCham) pe parcursul a şase luni şi este rodul unei colaborări între specialişti din diferite domenii – resurse umane, achiziţii publice -, specialişti în relaţii publice de la diferite firme, fiind bazat pe documente internaţionale şi exemple de bună practică ce au fost adaptate mediului de afaceri din România.
Cum arată firma imună la corupţie?
Resurse umane. Contractele de muncă ar trebui să includă clauze de combatere a mitei şi corupţiei. Angajarea ar trebui să aibă loc pe baza unor analize privind riscurile de mită/corupţie. Locurile de muncă trebuie create pentru a răspunde nevoilor obiective ale companiei şi nu la cererea rudelor, prietenilor, funcţionarilor publici. Solicitările ultimilor de angajare a lor, a unor rude sau a unor prieteni ar trebui aduse imediat la cunoştinţa managementului.
Sponsorizări. Atât domeniile în care companiile acordă sponsorizări, cât şi beneficiarii trebuie să respecte prevederile legale, respectiv Legea 32/1994. Trebuie evitate favorizările, fondurile trebuie alocate beneficiarilor pe baza unui plan de management al proiectului şi trebuie evitate conflictele de interese. Companiile ar trebui să prezinte public pe paginile de web sponsorizările, iar cele acordate de către surse publice sunt interzise.
Parteneri, contractori. Contractele cu partenerii de afaceri trebuie să includă expres clauze de combatere a corupţiei/mitei, şantajului, fraudelor, activităţilor de tip cartel, trafic de influenţă, spălare de bani etc. Companiile trebuie să evalueze expunerea lor la astfel de riscuri în raport cu persoanele asociate.
Deplasări, cadouri. Cadourile oferite trebuie să aibă valoare simbolică, companiile nu trebuie să ofere bunuri de valoare funcţionarilor publici. Plata cazării funcţionarilor, dacă e cazul, se va face direct către hotel, companii aeriene, mesele trebuie să aibă costuri rezonabile. Proiectele comune companii-stat trebuie să aibă la bază norme clare.
Finanţările politice. Companiile trebuie să introducă politici interne, ce pot cuprinde: limite anuale ale donaţiilor făcute partidelor, transparenţa donaţiilor. „Finanţarea activităţilor politice, în general, ar trebui să reflecte interesele companiei şi nu apartenenţele politice ale administratorilor. Finanţările sunt destinate ameliorării mediului de afaceri în general nu pentru câştiguri punctuale ale unei companii. Pe pagina de internet, companiile trebuie să arate cheltuielile făcute pentru activităţi politice.
Plăţile de facilitare (cele care asigură sau accelerează realizarea unor acţiuni precum prelucrarea de vize, proceduri vamale, permise, licenţe) sunt interzise de legea română.
Licitaţiile publice. Companiile trebuie să dea dovadă de transparenţă maximă la acest capitol sensibil prin furnizarea informaţiilor relevante. Procedurile interne de sancţionare trebuie să fie foarte stricte.
Răspunderea companiilor. Companiile pot fi trase la răspundere pentru incapacitatea lor de a preveni fapte legate de mită ce au fost comise de persoanele asociate, chiar dacă aceste companii nu au participat direct sau au avut cunoştinţă despre fapta de mită. Legislaţia Marii Britanii prevede sancţionarea penală a filialei româneşti a unei companii britanice sau a unei companii româneşti active în Marea Britanie în cazul în care acestea nu au împiedicat fapta de mită comisă de o persoană asociată. Companiile condamnate pot fi obligate la plata unor amenzi în cuantum nelimitat, le pot fi confiscate beneficiile obţinute sau pot fi excluse din licitaţiile publice pe întreg teritoriul UE. Singura apărare a companiilor este dovedirea faptului că au implementat proceduri adecvate de prevenire a infracţiunilor de acest tip de către persoanele asociate.
Piperea: Legislaţia noastră există şi e dură
Profesorul Gheorghe Piperea spune că, privitor la răspunderea penală a firmelor (care poate fi trasă inclusiv în cazuri de corupţie, similar cu Marea Britanie), legislaţia românească a fost adoptată încă din 2005, funcţionează şi e foarte bună, chiar dacă nu au apărut cazuri spectaculoase.
Câteva cazuri aduse la cunoştinţa opiniei publice sunt cele privitoare la fertilizarea in vitro la clinica Sabyc a unor israeliene înşelate în privinţa provenienţei ovulelor, rănirea unui bebeluş la Maternitatea Bucur sau, mai recent, dosare penale deschise împotriva unor bănci privitoare la cazuri de corupţie. Pe lângă persoane, au fost aduse în faţa instanţelor instituţiile.
Cum a scăpat un constructor austriac basma curată
În 2009, o importantă companie austriacă de construcţii avea contracte de reabilitare a mai multor drumuri dintr-o staţiune turistică, beneficiar al proiectului fiind Ministerul Dezvoltării. Potrivit procurorilor, unul dintre directorii austriecilor de naţionalitate română a oferit unuia dintre angajaţii consultantului spaniol 50.000 de euro mită pentru ca acesta să avizeze atât lucrări efectuate, dar necorespunzătoare calitativ, cât şi lucrări neefectuate, astfel încât austriecii să încaseze bani nemeritaţi. Cele două persoane implicate au fost condamnate, primul cu suspendare, al doilea cu executare, însă firmele în cauză sunt în continuare binemersi în contractele publice din România. Procurorii au evitat să deschidă acţiune penală împotriva firmei constructoare austriace, deşi era evident că, implicit, aceasta ar fi beneficiat în urma îngăduinţei consultantului spaniol. În Marea Britanie, astfel de companii sunt amendate drastic şi sunt excluse de la alte achiziţii publice.
