Săptămâna trecută, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat rectificarea bugetară prin care s-au donat 15 milioane de lei pentru construirea Catedralei Neamului. Hotărârea a trecut graţie voturilor PSD, ALDE (în campania electorală, Daniel Barbu, candidatul formaţiunii, declarase că nu e de acord cu alocarea de bani de la buget pentru acest scop) şi PMP/UNPR, consilierii USB şi PNL votând împotrivă. Se vor adăuga, probabil, alte donaţii din partea primăriilor de sector, precum şi de la unele consilii judeţene.
S-a spus că ar fi o sumă infimă, în raport cu bugetul total al Primăriei Generale. De precizat că la cele 15 milioane lei de la această rectificare trebuie adunate încă 10, alocate iniţial. E drept, ca proporţie din bugetul total cifra pare mică, dar e de nouă ori mai mare decât cele 2,9 mi-lioane pe care bugetul PMB le-a alocat în 2016 asistenţei sociale.
Întrebarea nu e dacă suma e mică sau mare; nici măcar dacă ar fi exis-tat destinaţii mai urgente pentru banii respectivi. După mine, este aici o problemă de principiu: este corect să se aloce bani publici (fie de la bugetul de stat, fie de la cele locale) pentru construirea unor lăcaşe de cult? Nu mă refer aici la restaurarea şi întreţinerea clădirilor de patrimoniu. Cu riscul de a fi etichetat drept secularist (?), ateu, anticlerical etc., voi încerca să explic de ce nu sunt de acord cu această practică.
Conform Constituţiei României (art.29), „Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate“. Din acest articol rezultă posibilitatea, dar nu şi obligativitatea ca statul să contribuie băneşte la construirea de biserici. Pe de altă parte, autonomia statuată în articolul citat o presupune şi pe cea financiară. Atunci când Biserica cere politicienilor să-i dea bani, cât de independentă politic poate să rămână? Credinţa este o problemă ce ţine de viaţa privată. Oamenii cu aceeaşi credinţă se asociază în culte religioase care, într-un stat laic, indiferent cât de extinse sunt, rămân asociaţii private. Patrimoniul acestor organizaţii este şi el proprietate privată, administrat privat.
Construcţia uneia dintre cele mai cunoscute biserici din lume, Sagrada Familia, durează de mai bine de 100 de ani tocmai pentru că proprietarul ei, comunitatea barceloneză, înţelege să-şi păstreze autonomia finanţând lucrările exclusiv din donaţiile credincioşilor şi din taxele de vizitare. Asta deşi opera lui Gaudi face deja parte din patrimoniul cultural universal şi ar fi îndreptăţită la finanţare publică.
S-ar putea argumenta că veniturile românilor nu se pot compara cu cele ale catalanilor şi că de aceea este nevoie de sprijinul statului. Chiar aşa? Sunt cam 200.000 de bucureşteni care câștigă peste 3.000 lei pe lună (36.000 pe an). Din aceştia, să zicem că 150.000 sunt credincioşi ortodocşi. Dacă ar dona 1% din venit pentru catedrala lor, s-ar aduna 54 mili-oane (anual). Dacă încă atâţia bani ar fi donaţi de ne-bucureşteni (inclusiv firme creştine), s-ar strânge un buget anual egal cu cel al bazilicii barceloneze. Asta ca să nu mai vorbim că BOR are importante venituri proprii.
Şi apoi, dacă suntem mai săraci, de ce avem nevoie de cea mai mare catedrală din regiune?
Ţin la dispoziţia celor interesaţi însemnările bunicului meu (Vasile Ţiroiu, „Amintiri“, Ed. Muzicală, 2016), în care povesteşte cum s-a reconstruit, în urmă cu aproape 100 de ani biserica din comuna Boloteşti (Vrancea), distrusă în Primul Război Mondial. Fiecare familie din comună a donat, după puteri, sume între 400 şi 50.000 de lei (sumele au fost notate scrupulos de bunicul, preşedintele „Societăţii Sf. Neculai pentru reclădirea Bisericii din Boloteşti“). Au contribuit cu muncă şi mijloace de producţie toţi enoriaşii. Biserica s-a construit, cum e firesc, cu banii comunităţii, şi este, la fel de firesc, proprietatea acesteia. Acesta era, şi mi se pare a fi, procesul firesc prin care trebuie construite lăcaşele de cult.
E posibil să exagerez. Până la urmă, legea permite alocarea de bani din bugetul statului şi din cele locale. Din păcate, BOR este total opacă atunci când e vorba de a prezenta date privind cheltuielile făcute cu această construcţie. Orice organizaţie care primeşte donaţii (fie şi exclusiv private) are obligaţia de a spune ce a făcut cu banii respectivi. Dar dacă în construcţia Ca-tedralei sunt investiţi bani publici, nu ar trebui ca ei să fie cheltuiţi cu respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice? Vreau să spun că ar trebui să se pretindă din partea BOR să atribuie lucrările prin licitaţii deschise, să prezinte deconturi explicite şi, mai ales, să facă publice toate sumele cheltuite până acum şi provenienţa lor.
În felul acesta, am putea afla cât din Catedrala Neamului a fost finanţat de către stat şi cât de către Biserică.
